Cuprinsul celor patru volume
I.
Documentele
prezentate în anul 2006, cu ocazia simpozionului de la Tismana
"Anul Sfântului Nicodim de la Tismana" organizat
de Mitropolia Olteniei
II.
Cartea lui
Ştefan Ieromonahul prefaţată cu comentarii
III. Vechimea locurilor sfinte de la Tismana cu o incursiune în istoria sec. XIII-XIV
IV. Mânăstiri româneşti construite de Nicodim
SUMARUL VOLUMULUI I
CUVÂNT ÎNAINTE 3
Capitolul
I..5
Unde s-a născut
Nicodim....5
CAPITOLUL II....13
Viaţa lui Nicodim în Serbia şi la Athos....13
CAPITOLUL
III....23
Şase secole
de la întemeierea bisericii
ortodoxe româneşti neatârnate ...23
Capitolul IV. Mânăstiri şi biserici construite de ..27
Sfântul Nicodim de la Tismana în Ţara Românească......27
SUMAR..34
NOTE..34
VOLUMUL I
Cuvânt înainte 3
Cap. I. Unde s-a născut Nicodim 5
Cap. II. Viaţa lui Nicodim în Serbia şi la Athos 13
Cap. III. Şase secole de la întemeierea bisericii ortodoxe româneşti neatârnate 23
Cap. IV. Mânăstiri româneşti construite de Nicodim 27
Note 34
VOLUMUL II 37
Coperta veche 38
Cuvânt înainte al Fundaţiei Tismana 39
Neconcordanţe de ordin istoric în cartea lui Ştefan Ieromonahul 43
Prefaţa ediţiei din 1883/*46
Predoslovie către cetitori 48
Cap. I. În căutarea locului sfânt 49
Cap. II. Minunile Sfântului Nicodim în faţa domnitorilor. Ridicarea lui la ceruri 62
Cap. III. Ascunderea moaştelor Sfântului. Dispariţia sicriului 69
VOLUMUL III
Vechimea locurilor sfinte de la Tismana 76
VOL IV
Mânăstiri şi biserici construite de SF NICODIM
Sfântul Nicodim de la Tismana în Ţara Românească
Biserica mânăstirii pe vremea lui
Radu Vodă şi Mircea cel Bătrân
CUVÂNT ÎNAINTE
Pentru cel care pleacă în actul temerar de a
cerceta în amănunt istoricul mânăstirii Tismana şi al întemeietorilor ei,
drumul nu are sfârşit. După ani de studiu, poţi găsi oricând un indiciu că ce
ai scris până aici nu este complet.
Pentru
că dacă dai de vreo pistă, prea multe confirmări din arhiva Mânăstirii Tismana
n-ai, pentru că mânăstirea a suferit de-a lungul timpului atâtea prădăciuni
încât te miri că a putut rămâne timp de secole portdrapelul ortodoxiei noastre.
În
visteria sa se îngrămădiseră multe şi însemnate documente pentru istoria ţării,
acte prin care mânăstirea îşi legitima stăpânirea asupra întinselor sale
domenii din Muntenia, de peste munţi, dar şi de peste Dunăre. Toate acestea
s-au pierdut aşa cum s-au pierdut şi bogăţiile ei imense în bani, pietre
preţioase, odoare de aur şi de argint, veşminte de stofă scumpă ornate cu
diamante. Precum s-au pierdut din nefericire însăşi moaştele sfântului Nicodim
în timpul luptelor dintre turci şi austrieci.
În
vremurile pelerinajelor pioase la moaştele sfântului Nicodim, Tismana era un
centru religios unde îşi dădeau întâlnire mii de credincioşi din ţară şi din
ţările vecine. Darurile lor în aur şi argint, pietre preţioase, ştofe de mare
preţ pentru a fi înscrişi în pomelnic pentru dobândirea sănătăţii pierdute, a
iertării păcatelor, sau pentru a fi îngropaţi în mănăstire făcuseră din Tismana
un templu al comorilor.
Dar
şi o ţintă a tâlharilor care veneau în cete.
Lipsiţi
de orice sentiment nobil şi înălţător, în secolul al XVII-lea însăşi domnitori
precum Radu Vodă Leon (1664-1669) începură să-şi însuşească podoabe din
mânăstire pentru a fi transformate în scări de argint pentru şeile cailor
lor. Avizi de bogăţie dorobanţii lui
Radu smulseră inelele de aur şi briliantele de pietre preţioase care împodobeau
degetele sfântului Nicodim, două din ele punându-le să orneze degetele
prinţului.
Dar
pagubele colosale pentru istoria şi arta română se făcură către anii 1786-1788
când turcii şi austriecii ocupară pe rând, când unii când alţii, Tismana. Să-l
lăsăm pe Alexandru Ştefulescu să ne spună:
„Plumbul
de pe biserică şi de pe biserica bolniţei ca 4600 oca, vasele de aramă ca 600
oca, 3 tocuri de tipsii cositor 140 ocale, 3 tocuri de talere de cositor oca
45.
7
tunuri mari, 24 ţăcălaşe mai mici, o puşcă şi o carabină de argint şi pietre
dată de Şerban Vodă, 4 puşti mari, lungi de 12 palme cu paturile de abanos şi
cu argint, 4 puşti mari leşeşti iar de 12 palme, 120 puşti mai proaste, 24 de
săbii şi paloşe, i ceasornic mare de 360 taleri, 2 ceasornice mici, taleri 50.
110
bivoli i-au luat turcii, 300 de oi şi 40 de vaci le-au mâncat austriecii, 30
cai i-au luat turcii şi austriecii, 2000 vedre de vin le-au băut austriacii,
1000 vedre vin au ars împreună cu buţile cele mari din care una era de 3000
vedre de lemn de tisă, de câte 12 oca când au dat turcii foc mânăstirii.
Austriacii
au mâncat 1600 obroace (40 oca) de grâu, 14.000
oca sare iar turcii au luat 400 oca de unt, 15 cântare de miere, 200 oca
ceară, 1.000 de stupi i-au mâncat aici turcii cu cătanele.”
„Pe
lângă aceste nenorociri, apoi a mai venit şi fatala împrejurare, adaugă Al.
Ştefulescu, că la egumenatul m-rii s’au strecurat atâţia călugări străini, cari
fără nici o mustrare de cuget au sustras vasele şi alte obiecte sacre din casa
Domnului şi le-au dus cu ei în ţara lor sau le-au prefăcut!”
Atunci[1]
a dispărut şi sicriul cu trupul fără deget al sfântului Nicodim iar din cărţi
şi manuscrise prea puţine au ajuns la muzeul de antichităţi din Bucureşti. La
mănăstire n-au mai rămas decât cărţile de ritual, câteva opere teologice şi
manuscrisurile pomelnicului lui Ştefan Ieromonahul din 1798[2].
In
atâta sărăcie de documente nu putem decât să ne bucurăm de orice nouă
informaţie privind mânăstirea şi pe Nicodim, indiferent de unde ar veni ea.
Şi
ea ne vine, cu ajutorul reţelei Internet, din Serbia. Găsim hărţi şi imagini şi
putem citi chiar şi istoria mânăstirilor construite în Serbia în vremea lui
Nicodim. Cu puţin noroc găsim şi referinţe ale istoricilor sârbi privitoare la
Nicodim şi rudele lui domnitoare peste unele din cnezatele sârbeşti.
Toate
acestea le-am adunat aici.
Nu
ştiu pentru alţii e mult, e puţin, pentru mine a fost enorm! Deşi rodul acestui
efort se rezumă în această carte, doar la câteva zeci de pagini noi adăugate la
zbuciumata istorie a Mânăstirii Tismana, eu sper ca importanţa lor să suplinească
cantitatea.
In
afara celor 4 capitole privind completarea prea puţin cunoscutei biografii a sfântului Nicodim, am considerat că este
necesară şi o prezentare completă a lucrării lui Ştefan Ieromonahul, prefaţată
de un comentariu privind neconcordanţele istorice ale acestei lucrări.
Comentariul
afirmaţiilor lui Ştefan Ieromonahul nu este o premieră dar eu am adunat toate
părerile aici şi cu siguranţă că acest demers va incita şi pe alţi cercetători,
profesionişti sau amatori să-l continue.
Îi
aştept!
N.
Tomoniu, la Tismana, august 2006
Manuscris
revăzut în luna mai 2010
