Muncitori forestieri în anul 1992. Astăzi sunt mai bine îmbrăcaţi cu haine
second hand aduse de ţigani din occident dar sunt şomeri pentru că întreprinderile lor forestiere s-au închis
Gară, dubă „Bucegi” pentru alimente, tren forestier, TAF-uri, totul a dispărut, fiind socotite de politicieni
„morman de fiare vechi comuniste” (Petre Roman) iar muncitorii sunt plecaţi pentru o pâine, prin Spania sau Italia
DRAMA DIACONESCU
SAU
Cum a născut poporul nostru de oi guverne de lupi
S-a dus dincolo, în lumea egalilor şi bietul lider ţărănist Ion Diaconescu lăsând iadul politic românesc să fiarbă la foc împuţit, foc de petrol vândut şi răscumpărat sub talpa lui Scaraoţchi. Vâlvătaia focului politicianist l-ajunse chiar şi până la mormânt, pentru că înainte de intrarea ţărănistului pe Poarta Raiului, Băse groparul constituţiei şi a democraţiei, găsi de cuviinţă să-i mai arunce liderului, de ochii lumii, o medalie „Steaua României” după ce acesta i-o refuzase lui Ion (Ilici) Iliescu în anul 2002, medalia zăcând pe la Cotroceni până în ziua de astăzi. Uite, spre ruşinea mea, habar n-am ce deosebire este intre Steaua lui Ilici al nostru „În grad de Cavaler” şi Steaua marinarului „În grad de ofiţer”, dar bag mâna in foc că pentru Ion Diaconescu, în mâna ambilor preşedinţi, se considera tot tinichea comunistă aidoma aceleia lui Ilici de la Moscova.
Şi degeaba lăsase consemn mâna dreaptă a lui Coposu ca să nu-i fie depus sicriul în iadul „Casei poporului” ci la sediul partidului. Pentru că e iad peste tot iar la nunţi şi la botezuri cât şi la înmormântări deopotrivă, joacă hora într-o veselie cei mai beliţi din toţi dracii care ne conduc ţara.
Se duc pe rând oamenii drepţi iar de verticalitatea lor vorbim abia după ce nu mai sunt. Barem de-am trage ceva învăţăminte! Când ţărăniştii nu mai intrară în parlament, Ion Diaconescu se retrase discret din viaţa politică deşi nu avusese nici cea mai mică vină pentru eşec. Venise vremea ca partidele în care se înscriseseră oamenii cinstiţi şi patrioţi, să se descotorosească de aceştia pentru a face loc „noului val”. Sub această sintagmă fură marginalizaţi şi daţi afară naivii care gândeau o Românie civilizată, cu o democraţie normală. Partidele au funcţionat aşa cum spune scriitorul Ştefan Dumitrescu: „ca nişte aparate negative, miraculoase, care adună parveniţii, setoşii de putere şi de îmbogăţire cu orice preţ, tupeiştii, oamenii lipsiţi de conştiinţă, de patriotism şi de caracter, de demnitate, de milă, demagogii, în concluzie Inteligenţele negative ale acestei Ţări.”
În războiul intern de partid „care pe care”, s-a recurs până şi la găselniţa „Preşedinte de onoare al partidului”. Nu pentru că l-ar fi durut undeva pe vreun ţărănist de retragerea şi suferinţele lui Ion Diaconescu pentru dezastrul propriului partid. Ci, pentru că prestigiul lui aducea ceva plusvaloare celor care-l propuneau „Preşedinte de onoare”. Şi aşa fu şi cu Ilici Iliescu după ce-şi termină „cu voia dvs.” al treilea mandat neconstituţional, aşa fu şi cu Mircea Ionescu Quintus care opunându-se „coagulărilor” de tot felul, inclusiv cu partide de stânga, primi titlul „Preşedinte de onoare al partidului” apoi fu înlăturat de actualii pedelişti Valeriu Stoica şi Teodor Stolojan, adepţi ai lărgirii conducerii PNL cu trădătorii acelor partiduleţe.
In toţi aceşti ani de după anul 2000, când PNŢCD, principalul exponent al Convenției Democrate Române rata intrarea în parlament, Ion Diaconescu privi cum la vârful partidelor politice, în conducerea lor, ajung oamenii cei mai perfizi, oamenii cei mai lipsiţi de conştiinţă şi de patriotism. Ei au reprezentat un pericol permanent pentru partide, care erau astfel compromise iar sub ochii bătrânului ţărănist se petrecură apoi scenarii de neconceput. Iată ce scriam referitor la alegerile ce au urmat:
„Timpul trecu şi vremea când viţeluşii româneşti ai lui Năstase trebuiau înţărcaţi de la suptul economiei româneşti se apropia de sfârşit. Se pregăteau la supt tăuraşii Băncii Mondiale prin tripletul Basescu-Stolojan-Stoica. Dar de unde apare în această ecuaţie şi hoţomanul de Stoica? Răspunsul e mintea cocoşului! Pentru Băsescu fusese simplu să-i fure scaunul şi partidul PD lui Petre Roman dar Stolojan, mai nepriceput, fu nevoit să-i promită o ţâţă de supt şi lui Stoica, acesta păstorind PNL-ul.
Aşadar, cu Stolojan în fruntea PNL şi Băsescu în fruntea PD naşterea Alianţei DA nu crea probleme. Problema venea din altă parte: taciturnul Stolojan propus preşedinte al României, nu prea avea mari şanse în faţa voiosului şi guralivului Năstase. Băsescu gândi că ar avea mai multe şanse el. Iar dacă Alro i-ar reveni lui Stolojan adăugând promisiunea fotoliului de prim ministru, ba având pe lângă toate astea şi sprijinul masiv al nemţilor de la OMV în campania electorală, Palatul Cotroceni ar fi fost ca şi cucerit!
Rocada fu simplă. Basescu fu nevoit să-i scape câteva lacrimi impresionante iar Stolojan, chipurile bonav, îşi petrecu cele mai frumoase zile ale vieţii sale in cabanele OMV din Alpii Bavarezi creând viitoare scenarii.
Lui Băsescu, răsplata-i fu cam chinuită, era cât pe-aici ca Năstase „să-l ia la mustaţă” dar până la urmă tot ajunse la „trăit bine” în Palatul Cotroceni. Dar nu şi pentru Slolojan ajuns „consilier”, mai mare râsul! Ehei, viaţa bate întotdeauna filmul! Scenariul „demisiei” lui Tăriceanu nu ţinu! Stolojan trebuia să mai aştepte.
De ce renunţase Tăriceanu la sfaturile de demisie venite pe linia şi cu startul Cotroceni? Pentru că pentru Tăriceanu, veniseră de la Bruxelles veşti proaste: nemţii de la OMV puseseră gând rău României şi colaborau cu americanii! Concernul OMV, cu o cifră de afaceri de peste 5,2 miliarde USD si cu un număr de 6300 de angajaţi desfăşurându-şi activitatea in domeniul energiei, a produselor chimice şi petrochimice, datorită avantajelor poziţionării sale, nici nu-şi putea propune altceva pentru planurile sale decât expansiunea pe piaţa ţărilor central şi est europene.”
Scriitorul Ştefan Dumitrescu explică în cartea „Doctrina salvării poporului român”, acest fenomen de degradare morală a clasei politice prin „patologiile psihologiei poporului român (axiofagia, egoplasmul, atomita, politicianismul, inteligenţa negativă)” afirmând că defectele psihologiei noastre, tarele psihologiei poporului nostru „sunt şmecheria, invidia, egoismul, lenea, viclenia, balcanismul, politicianismul, neseriozitatea, faptul că nu ne pasă de ţară, de popor, etc,”
Desigur că autorul întinde coarda prea mult, nu putem generaliza, explicaţia este valabilă până la un anumit nivel şi în anumite perioade de timp. Pentru că cel mai mare duşman al poporului nu se află la nivelul maselor ci la vârful partidelor politice. Şi nu s-a atins culmea cinismului şi a demagogiei ajungându-se aproape la genocid decât sub actualii guvernanţi. Deci nu întregul popor este bolnav de axiofagie (patologia care ne face să ne invidiem, să ne mâncăm, să ne distrugem valorile) ci clasa politică conducătoare de la un moment dat. Mai mult, autorul nu precizează că apogeul axiofagiei a fost atins abia sub recenta guvernare care promovează peste hotare nulităţi, culminând cu indivizi care fac, pe siturile culturale care ne reprezintă ţara, apologia băutului urinei şi a folosirii drogurilor.
Deşi suntem un popor care a dat mari valori, „din păcate ne-am mâncat valorile, în toate domeniile. Nu am ştiut să le fructificăm, să beneficiem de creaţia lor! Le-am marginalizat sau le-am distrus, astfel că marile valori româneşti au fost obligate să trăiască şi să se realizeze în străinătate. A se vedea cazul lui Brâncuşi, Enescu, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Cioran, Coandă…”, mai spune autorul.
Din nefericire, fenomenul se întinde astăzi tot mai mult ajungându-se chiar la nivel de localitate. Istoria organizaţiei PNL Tismana duce la o privire de ansamblu a tot ceea ce s-a întâmplat în politica noastră la nivel local şi până la dezastrul de azi. E bine deci să ne aducem aminte pentru a nu mai repeta greşelile trecutului.
Creat prin adeziuni liber consimţite şi nu prin „exerciţii impuse” ca astăzi, PNL Tismana reuşise o performanţă de invidiat: avea un sediu propriu, demarase mişcarea sportivă „Cupa satelor”, publica prin mijloace proprii foaia informativă „Semnal liberal”, avea site propriu pe Internet, avansase proiectul reabilitării Căminului Cultural Topeşti prin fonduri europene, înfiinţase formaţii de dansuri şi reuşise să aducă satul Topeşti la statutul de „Sat european”.
Dar libertatea avea să dispară în anul 2004, o dată cu infiltrarea forurilor superioare în deciziile privitoare la membrii care trebuiau să reprezinte organizaţia la alegerile de la nivelul local şi judeţean. Mai mult, cu toate că a fost făcut un sondaj asupra candidatului la funcţia de primar, lista candidaţilor a fost influenţată de către Ion Crăciunescu, pe atunci membru al biroului judeţean, care şi-a inclus consăteanul Ilie Nănescu, fost membru al nomenclaturii locale comuniste, pe lista candidaţilor locali. Cu toate că organizaţia PNL Tismana l-a exclus ulterior din rândul membrilor săi şi l-a înlocuit din funcţia de consilier local unde ajunsese, cu greu am putut reface imaginea şifonată a organizaţiei, mulţi membri părăsindu-ne pentru că alunecarea PNL spre stânga a continuat chiar şi la nivel de ţară. Am înghiţit partide mici de stânga, am făcut alianţă cu ciopata fesenistă, PD, şi am fost nevoiţi să acceptăm candidatura lui Băsescu, Stolojan lăsându-ne subit cu fundul în baltă.
Integritatea morală a partidului fusese deci compromisă chiar şi de la vârf. Ca o consecinţă, interesele meschine ale celor de la judeţe răzbiră şi cu mai multă putere la următoarele alegeri. Vechiul conflict cu Ion Craciunescu reizbucni, un nou intrus fiind impus pe listele candidaţilor în consiliul local la alegerile din anul 2008. Dar era deja prea mult! Am retras dosarele candidaţilor şi odată cu ele m-am retras şi eu în semn de protest. Se ştie ce a urmat: organizaţia PNL Tismana abia dacă a reuşit alegerea unui consilier, şi acela prin redistribuire, numărul membrilor de partid reducându-se drastic. In absenţa mea ca preşedinte, nu s-a mai putut întruni adunarea generală iar sediul a fost închis. Provizoratul nu a rezolvat nimic: preşedintele PNL Gorj, Dan Morega, a pus mai întâi preşedinte pe Vasile Tivig din Sohodol, apoi veşnicul băgător de seamă de la judeţ, Ion Craciunescu, l-a schimbat cu Petre Băbău fără să se simtă nici cel mai mic reviriment.
Vechii membri de partid propuseră atunci o nouă reorganizare, chemându-mă iar în organizaţie, ia ghiciţi?, ca „Preşedinte de onoare”. La Tismana! Întocmai ca Ilici Iliescu, Mircea Ionescu Quintus sau Ion Diaconescu! Chipurile pentru „a ajuta” la refacerea partidului şi nu pentru că aduceam ceva plusvaloare celor care erau de acord cu propunerea. Dar noua căsătorie a ţinut până la recentul scandal provocat cu ocazia încheierii protocolului local PNL-PSD, unde aşa cum se ştie, a revenit „ca invitat al preşedintelui actual Ioan Zoicaş” a veşnicului intrus în treburile organizaţiei, Ion Crăciunescu, sprijinit de echipa Vasile Tivig, Petre Băbău, Gicu Vorunca. Cei câţiva vechi membri ai biroului local PNL, care ar fi putut lua în viitor decizii importante, odată ajunşi în inferioritate, nu mai puteau decide democratic iar articolul meu din presă prin care anunţam că în aceste condiţii mă retrag din partid rămânând independent, a dat ocazia oportuniştilor „să-şi arate muşchii”. Adevărul mi l-a dezvăluit totuşi vicepreşedintele PNL Tismana, Vasile Surcel: „Nu-i adevărat că propunerea de „sancţionare” venea din faptul că acei membri nu au citit articolul până la paragraful in care vă declaraţi independenţa, adică demisia. Ci tocmai declararea demisiei, a dat posibilitatea acestui grup majoritar „să-şi arate muşchii”, precum ziceţi, cu toate că „sancţionarea” nu mai avea niciun obiect. Dacă va mai continua această politică de cocoţare a oportuniştilor în fruntea partidului cu ajutorul linguşelilor de pe la judeţ şi „invitarea” unor membri fără funcţii în biroul judeţean, neexistând o decizie a organizaţiei locale în acest sens, va fi rău şi de partid şi de noua alianţă USL. Lumea se întreabă când a fost serios acel grup: când a ridicat mâna pentru acordarea titlului onorific sau când actualul „şef” profitând şi de absenţa unor membri ai biroului, le-a propus sancţionarea iar ei au votat-o gândind că mai târziu vor fi avansaţi? ”.
Da, aşa este, culmea mizeriei şi jigodismului politic a fost atinsă la „noua” organizaţie PNL Tismana, unde s-a propus sancţionarea unui membru după ce acesta demisionase din partid! Este un caz unic în lume, demn de înscris în cartea recordurilor privind prostia omenească! Dacă prin astfel de tare meschine se va naşte şi din rândurile noii alianţe USL o clasă intelectuală, şmecheră, laşă, egoistă, dedublată, bolnavă de invidie şi de egoplasm, semănând cu actuala mafie politicianistă de la putere, poporul nostru va fi nenorocit pur şi simplu, decenii la rând.
Citeam în ziare zilele trecute că preşedintele PNL Gorj, Dian Popescu, are în vedere desfiinţarea unor conduceri ale organizaţiilor locale PNL şi impuse alte conduceri de la centru prin sondarea celor mai bune soluţii agreate de populaţie.
Cu totul de acord deşi nu sunt adeptul mesianismului. Dar dacă nu vom reforma în întregime modul de promovare în funcţii, măcar prin măsuri dure aşa cum promite d-l Dian Popescu, nu vom reuşi la viitoarele alegeri decât câştigarea lor şi nimic mai mult pentru binele ţării.
Faţă de nenorocita asta de guvernare alianţa USL va câştiga alegerile viitoare, asta se va întâmpla fără doar şi poate. Daca nu epurăm însă clasa politică de la rădăcină, ne vom trezi după un an că va guverna şi USL-ul tot cu metehne personale şi pe lângă ele, candidaţii noştri vor fi învăţat în plus chiar cutumele dezastruoase ale guvernării actuale.
Si încă, dacă la alegerile trecute infiltrarea forurilor superioare în deciziile organizaţiilor s-a făcut pentru a se promova cutare sau cutare membru cu pile pe la judeţ, acum este timpul pentru ca forurile superioare ale partidelor alianţei, atât PNL cât şi PSD, să elimine defectele psihologiei clasei politice care au ajuns, din păcate, până la nivelul organizaţiilor locale: şmecheria, invidia, egoismul, viclenia, balcanismul, politicianismul şi neseriozitatea.
Soluţia este deci simplă! Are noua alianţă USL puterea să o aplice? Viitorul ţării depinde de acest lucru.
Prof. Nicolae N. Tomoniu
Articol scris pentru „Muncitorii forestieri în anul 1992”
Restartare site
Alte ARTICOLE
Site www.tomoniu.ro
