DRĂGUŢUL DE LICU
Deşi m-am născut în anii războiului, cu patru luni înainte de „a ne da cu ruşii”, încă am prins acel capitalism normal, aceea societate aşezată unde fiecare îşi găsea locul său bine determinat. Pentru că nu s-a prins de noi comunismul când au vrut ruşii! Le-a trebuit sovieticilor vreo două decenii ca să-şi găsească întâi cozi de topor, apoi ani în şir ca să bage în închisori elita intelectuală a ţării. Era o elită instruită şi numeroasă care-şi ştia misiunea, cum bine-şi ştia misiunea şi ţăranul de rând care-şi vedea liniştit de treaba lui.
În capitalismul acela bine închegat şi handicapaţii de la ţară, oameni lăsaţi şi ei de Dumnezeu, îşi aveau locul şi rolul lor bine determinat.
Era la noi în sat unul Licu. Păzea vacile pe lângă râu şi n-aş putea spune că era nefericit. Cânta cu vacile toată ziua şi nu se oprea din cântat decât când vre-un trecător îl mai cinstea cu o ţigară. Dacă-i spuneai că vacile sunt sătule, bucuria lui echivala cu bucuria savantului primind vreo diplomă. Era cam bătrân Licu acesta pe vremea copilăriei mele, nu se juca cu noi şi nici la scaldă nu venea la toaia noastră mergând mai la vale, în loc ascuns.
Se zvonea de Licu că l-ar fi înzestrat Dumnezeu din greşeală cu două organe sexuale, bărbăteşti şi femeieşti. Dar nimeni nu făcea caz din asta de îndată ce Licu îşi vedea de vacile lui. Aşa l-a lăsat Dumnezeu, zicea lumea şi nu se mira nici de Lina şi Constantina, „slugi” de casă la dascălul satului, despre care se zicea că se culcau amândouă în acelaşi pat gâdilându-se reciproc. Mai erau în sat şi alţii ca ei bătuţi de soartă, bărbaţi cu voci feminine, femei cu voci de bărbaţi, necăsătoriţi. Lumea nu-i desconsidera cum nu-i desconsidera nici pe chiori sau pe muţi pentru că fiecare îşi găsea locul său, se simţeau bine în treburile pe care le făceau, ba ţăranii chiar îi respectau şi le dădeau bineţe.
În capitalismul de astăzi, Licu, Lina şi cu Constantina se numesc gay, adică nişte „drăguţi”, care vor să-şi etaleze cu mândrie handicapul sexual în public. Printr-un Gay-festival cu pupături şi obscenităţi care mai de care mai scârboase pentru omul normal.
Lumea a evoluat, ştiinţa a evoluat enorm iar societatea care a evoluat şi ea, a găsit căi de rezolvare pentru oamenii bătuţi de Dumnezeu. „Drăguţii” de astăzi îşi pot crea nişte asociaţii cu adevărat libere, fără prozelitism din afară, care pot obţine liniştit şi legal fonduri pentru rezolvarea handicapului lor. Lumea e miloasă, s-ar strânge destui bani pentru ca „drăguţii” să-şi rezolve problemele lor de handicap în spitale specializate. Si toate ar fi frumoase şi la locul lor dacă asociaţiile şi manifestările ce ţin de ele, n-ar intra pe mâna prozeliţilor şi politicului. Este o mare mândrie şi oportunitate pentru politicienii de astăzi ca să încurajeze manifestările „drăguţilor”, dovadă irefutabilă că ei sunt deschişi, sunt tolerabili şi se apleacă la suferinţele tuturor. Pentru populismul lor ieftin, ei încurajează astfel de manifestări scârboase, pun lângă fiecare „drăguţ” trei poliţişti plătiţi din banii noştri, ca să-i lase să ne streseze pe noi cei pudici. Ba încă să ne mai dea şi amenzi, să ne cerceteze pe la poliţie că ne împotrivim ca Bucureştiul să devină circul „drăguţilor” din lumea întreagă, inclusiv a celor de peste ocean.
M-a frapat faptul că nu numai politicienii îşi fac titlu de glorie din această toleranţă prost înţeleasă. Mass-media în loc să dezbată la rece fenomenul şi să dea soluţia potrivită, se mulţumeşte să informeze publicul despre înjurăturile şi bătăile dintre poliţişti şi contramanifestanţi. Televiziunile de dragul „ratingului”, aşează pe scaunul invitaţilor, unde până mai ieri stăteau miniştrii şi chiar preşedintele ţării, pe Naomi cea pavoazată ca toţi dracii. Mă rog, ar fi şi dreptul ei pentru scaunul acela, dar televiziunea nu o întreabă despre problemele ei concrete, nu caută soluţii pentru biata fată (sau băiat, Dumnezeu ştie!) ci vrea spectacol. Circ ieftin de batjocorire a bietei handicapate când ar putea să-i dea simplu, nişte bani ca să-şi rezolve problema tacit. De fapt, Naomi a şi plecat brusc din emisiune lăsându-l perplex pe moderatorul ei, mai handicapat decât ea.
De dragul propagandei lor tâmpite, politicienii au acordat milioanelor de handicapaţi ai României, handicapaţi scoşi din cutie de doctori corupţi, cele mai mari privilegii. Am devenit ţara cu cei mai mulţi handicapaţi pe cap de locuitor din lume, pentru care noi contribuabilii plătim sume imense.
Un handicapat de astăzi, nu numai că are o pensie dublă faţă de un biet pensionar. Dar mai are şi un îngrijitor pe lângă el cu un salariu tot pe-atât.
Asistam neputincioşi la un circ politic mai rău decât parada „drăguţilor”.
Vom vota în duminica orbului nu politicienii care trebuie să rezolve strict medical problemele „drăguţilor”.
Ci pe aceia pentru care parada gay-lor e un motiv de mândrie!
Vom vota duminică nişte politicieni, ei înşişi handicapaţi!
Luni, 26 mai 2008
Prof. Nicolae N. Tomoniu
Articol scris pentru revista Epoca
Fundația Tismana - COLECŢIE DE ARTICOLE - 2007-2008
ABUZURI ALE JUSTIŢIEI: 
