Capitolul I - Unde s-a născut Nicodim

Capitolul I

Unde s-a născut Nicodim

 

Regiunea din sudul vechii Serbii (Kosovo actual) şi localitatea Prilep locul naşterii lui

Nicodim şi a vărului său Ştefan Lazăr (1371-1389) cneazul sârbilor, căzut în lupta de la

Câmpia Mierlei (1389)

 

 

Despre originea etnică a prea cuviosului părintelui nostru Nicodim Sfinţitul  nici un istoric nu a fost ferm ci destul de evaziv: vlah, sârb, grec, macedonean, albanez, aromân…. iar primul său biograf, Ştefan Ieromonahul scria, la 1835, într-un mod foarte enigmatic: „de neam slovian”. 

Locul naşterii lui Nicodim era bănuit a fi în inima Macedoniei, în oraşul Prilep. Se credea că există o singură localitate cu acest nume în Balcani şi nimeni dintre biografii români ai lui Nicodim nu mai auzise de altă localitate Prilep! 

Până când, urmărind în aprilie 2006, procesul lui Slobodan Miloşevici de la Haga, auzim pentru prima oară de mica localitate Prilep din Kosovo! Chiar din acel an, toate eforturile Fundaţiei Tismana, s-au concentrat pentru aflarea răspunsului la întrebarea: „Nu cumva această localitate este legată de locul de naştere a prea cuviosului nostru părinte Nicodim?” 

La o masă rotundă organizată de fundaţie, în luna august 2006, această întrebare s-a scindat în alte trei întrebări importante:

-        Mai există în Kosovo această mică localitate Prilep?

-        Ce concordanţe şi neconcordanţe ar exista în sintagma „Nicodim, ctitorul Tismanei s-a născut în această localitate Prilep din sudul Serbiei tradiţionale”?

-        Există motive de reevaluare a anumitor date din biografia părintelui nostru Nicodim cel Sfinţit de la Tismana?

Să analizăm pe rând toate acestea.

   

Harta regiunii Kosovo

 

 Există localitatea Prilep în Kosovo?

 

Mai întâi, să spunem că precis, a existat. Şi speram, în anul 2006, că mai există în urma evenimentelor din anii 1998-1999 din Kosovo, când multe sate din această regiune au fost distruse. 

Ne mai puneam atunci încă o întrebare simplă: de ce nu s-a ştiut despre această localitate până acum? La masa rotundă organizată pe această temă răspunsurile cel mai credibile la această întrebare au fost:

-   - era un cătun mic, neînsemnat, pe multe hărţi, chiar din Kosovo, el nici nu apare;

-  - este foarte uşor de găsit în schimb, pe toate hărţile, oraşul Prilep din Macedonia iar  confuzia cu acesta s-a făcut foarte uşor având în vedere mijloacele rudimentare de informare din secolele trecute;

-  - s-ar fi putut întâmpla şi altceva, având în vedere că regiunea Kosovo a fost mereu un câmp de bătălie încă din secolul al XIV-lea. E posibil ca după pierderea bătăliei de la Câmpia Mierlei (1389) regiunea să fi fost pustiită de către turci, inclusiv această mică localitate. Pustiirea satelor era la turci, o practică amintită în foarte multe relatări istorice. Inclusiv în relatările istoricului P.P. Panaitescu privind satele regiunii Branicevo dăruite lui Nicodim de către vărul său, cneazul Lazăr, după împăcarea bisericii sârbe cu Partriarhia de la Istambul. Se mai ştie că, multe sate din Serbia, distruse de turci, n-au mai fost timp de secole refăcute.^[1] 

Aşadar, dacă localitatea Prilep din Kosovo a fost satul natal al lui Nicodim cu greu el ar fi putut fi identificat de către istorici, în această zonă frământată mereu de conflicte. Să ne amintim că Ştefan Ieromonahul relatează în „Viaţa sântului”, punerea lui „la popreală de către turci” prin anii 1830, în momentul în care el se îndrepta spre Ipek şi îi mai rămăseseră până la Patriarhie „cale de patru ceasuri”.^[2]

 

Nici astăzi conflictele interetnice de acolo nu s-au terminat, regiunea fiind sub controlul forţelor internaţionale de pace. (În fotografie,  Mănăstirea Şt. Uroş de lângă Urosevac, sfinţită în decembrie 1371, distrusă cu explozibil de către organizaţia etnicilor albanezi PKK, în anul 1999)

In timpul ultimelor conflicte majore din Kosovo, o serie de biserici sârbeşti au fost distruse iar multe sate au fost incendiate.

Ne gândeam atunci, în anul 2006, dacă nu cumva şi această localitate Prilep n-a fost ştearsă de pe faţa pământului! Se părea că nu

Pentru că iată ce găsisem pe fila 3035,

din  procesul intentat lui Slobodan Miloşevici la TPIY de la  Haga:

 

  Tribunal Pénal International pour l'ex Yougoslavie

1  (Lundi 15 avril 2002.) 

2  (L'audience est ouverte a 9 heures 16.) 

 

Page 3035 

 

6  M. Milosevic (interprétation): Avez-vous connaissance de la déclaration de 

7  Haradinaj? Nous nous sommes arretés sur ce point, car je démontre la these 

8  qui vient a l'instant d'etre interprétée a sa façon par M. Nice, a savoir 

9  qu'afin d'agir contre les Serbes, afin de convaincre l'opinion de façon  10 générale de la nécessité d'agir contre les Serbes, il fallait encercler  11 Kievë et d'autres endroits comme Prilep, Decani, etc. 

12  Donc il s'agit ici de Kievë, Decani, Prilep qui sont des localités bien 

13  connues ou ils ont provoqué des heurts d'une sauvagerie incroyable et des 

14  conflits d'une sauvagerie incroyable. Et ces lieux sont connus parce que  15 l'armée yougoslave et les forces de sécurité yougoslaves sont mises en  16 accusation précisément en rapport avec ces lieux. 

17  Alors la question que je pose est la suivante: est-il exact que leur rôle 

18  a consisté a accroître au maximum l'effusion de sang, a intensifier le  19 conflit de façon a ce qu'ensuite, ceci puisse etre présenté comme  20 ressortant de la responsabilité des forces de sécurité yougoslave?

21 M. Drewienkiewicz (interprétation): Non.

 

Traducere: Domnul Miloşevici (interpretare): Dumneavoastră, aveţi cunoştinţă de declaraţia lui Haradina? Noi nu ne oprim aici, căci eu demonstrez că teza de moment interpretată în felul său de D-nul Nice, a se reţine, în scopul de a asmuţi contra sârbilor, în scopul de a convinge opinia la modul general asupra necesităţii influenţării în contra sârbilor, că trebuia să încercuim Kijevo şi alte locuri ca Prilep, Deçani etc. Deci e vorba aici de Kijevo, Deçani, Prilep care sunt localităţi bine cunoscute unde ei au provocat ciocniri de o sălbăticie incredibilă şi conflicte de o sălbăticie incredibilă. Şi aceste locuri sunt cunoscute pentru că armata iugoslavă şi forţele de securitate iugoslave sunt puse sub acuzare în mod precis în raport cu aceste locuri. Atunci întrebarea care se pune este următoarea: nu-i aşa că rolul lor consta în a ascuţi la maximum vărsarea de sânge, intensificarea conflictului în aşa fel încât la sfârşit, acestea să poată fi prezentate ca reieşite din responsabilitatea forţelor de securitate iugoslave? Domnul M. Drewienkiewicz (interpretare): Nu.

 

 Aşadar, după aceste rânduri, am putut afirma că localitatea Prilep din Kosovo exista la 15 aprilie 2002, anul emiterii acestui document. Poate că ciocnirile violente din anii 19981999 au distrus o parte din clădirile ei, dar noi credeam ferm că localitatea încă mai există, de îndată ce am obţinut imaginea satului din satelit, cu ajutorul mijloacelor actuale ale reţelei Internet. Acum, în anul 2010, acurateţea programului Google Earth ne permite să facem chiar şi o vizită virtuală pe deasupra satului Prilep

 

Nicodim, ctitorul Tismanei s-a născut în localitatea Prilep din Kosovo?

 

 În privinţa locului de naştere al lui Nicodim, până la apariţia acestui capitol într-un articol inserat în revista „Portal Măiastra”, Târgu-Jiu, 2006, toată lumea clerului era unanimă în a spune că acesta a fost oraşul Prilep din Macedonia.

                    În consecinţă, cuviosul Nicodim ar fi trebuit să fie macedonean.

                    Să trecem însă în revistă ce s-a scris până acum în privinţa naţionalităţii lui.

 Ştefan Ieromonahul: „Sfântul acesta, Prea Cuviosul Părintele nostru Nicodim sânţitul, Archimandritul, începătorul acestei sânte Mânăstiri Tismeana, fostau,  dupre cum zic, de neam slovian; adecă din neamul slavenesc al Serviei, născut din părinţi bine credincioşi şi temători de D-zeu; de neam slăvit, rudenie cu Cniazu Lazăr, împăratul Servilor, carele a fost împărat la anii de la Christos 1374”  ^[3] 

 Nicolae Iorga: „Era un Macedonean fără naţie lămurită, născut la Perlepe sau Prilep, în stăpânirea sârbească, din mamă sârboaică, dar din tata grec.” (Istoria bisericii româneşti, Cap. V. Decăderea înrâuririi greceşti. Noua înrâurire sârbească.)

 Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu: „Stirile care le avem in legatura cu originea, copilaria, tineretea si intreaga viata a lui Nicodim pana la venirea lui in Tara Romaneasca sunt foarte sarace. Multi istorici l-au socotit ca fiind grec de neam, sau grec dupa tata si sarb dupa mama, chiar inrudit cu cneazul Lazar al Serbiei. Altii, intre care si marele carturar Nicolae Iorga, sustin ca se tragea dintr-o familie de macedoromani din jurul orasului Prilep, din Macedonia.”  ^[4]   "Vieţile Sfinţilor" apărute între anii 1991 şi 1998 la Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor. În volumele consacrate lunilor decembrie:

„Cuviosul Nicodim s-a nascut in satul Prilep si se tragea dintr-o familie de aromani.”

„Sfântul preacuviosul Părintele nostru Nicodim cel sfinţit era de neam macedo-român, născut din părinţi binecredincioşi la Prilep, în sudul Serbiei, în anul 1320, fiind înrudit cu familia despotului Lazăr şi a domnului Ţării Româneşti, Nicolae Alexandru Basarab”

„Cuviosul Nicodim cel Sfinţit era de neam macedo-român, născut la Prilep, în sudul Serbiei, prin anul 1320, fiind înrudit cu familia despotului Lazăr şi a domnului Ţării Româneşti, Nicolae Alexandru Basarab.”

Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu: „Era de neam valah, din sudul Dunării, fiind înrudit cu despotul sârb Lazăr şi cu domnitorul român Nicolae Alexandru Basarab. Se naşte în anul 1320 în satul Prislep din Serbia.” ^[5] 

Pe situl rusesc http://www.hesychasm.ru/index.htm: se scria în anul 2008 despre Nicodim de la Tismana că e născut în Macedonia din tată grec şi mamă sârboaică:

Игумен Петр (Пиголь)

Преподобный Григорий Синаит и его духовные преемники

 „Преподобный Никодим Тисманский родился в одной из центральных областей

Македонии. Отец его по происхождению грек, а мать — сербка.”

 

 Aşadar, în afară de N. Iorga şi un site rus, probabil tot inspirat din opera lui Iorga, care amintesc de Macedonia, majoritatea relatărilor dau locul naşterii lui Nicodim în „sudul Serbiei”. Un consens pare să existe şi în privinţa înrudirii lui Nicodim, atât cu cneazul Lazăr ^[6] cât şi cu domnitorii Basarabi. Asta nu e deloc de mirare, Ştefan Uroş (1355-1371) fusese căsătorit cu Anca (poreclită Slava) fiica lui Nicolae Alexandru (1352-1364). Mai puţin ştim în ce fel erau Nicodim şi Ştefan Lazăr rude şi de aici dilema lui Nicolae Iorga care ne atenţionează: „fără naţie lămurită”! 

 Având în vedere însă, legăturile foarte strânse ale lui Nicodim cu despoţii sârbilor, copilăria lui cu Ştefan Lazăr, e firesc să ne întrebăm unde a putut avea loc această convieţuire decât la poalele munţilor, pe aliniamentul Peč – Dečani – Prilep - Djakoviča regiune considerată leagănul Duşanilor? Sunt localităţi foarte apropiate, priviţi fotografia de la începutul capitolului, la câteva ore de mers una de alta. De ce n-ar fi acest Prilep locul de naştere al lui Nicodim ci tocmai Prilepul macedonean aflat la două sute de kilometri depărtare?

 Să lăsăm însă comentariile deşi sunt destul de pertinente şi să încercăm să cercetăm datele cunoscute, punând alături argumentele pro şi contra.

 

Imaginea din dreapta se află în monografia „Mănăstirea Tismana” de Alexandru Ştefulescu, anul 1909

Noi am identificat-o printre gravurile sârbeşti aflate la Patriarhia Ipec (vezi săgeata) 

 

 Argumente în favoarea ideii că micul sat Prilep din Kosovo  este locul naşterii lui Nicodim:

 

Oraşul Prilep din Macedonia era în secolul al XIV-lea o cetate bine dezvoltă. Menţionat încă din 1014, el se afla la intersecţia drumurilor antice din Balcani. Biserica Arhanghelul Mihail din secolul X, făcea ca de multe ori regele Samuel ^[7] să rămână aici. Apoi biserica  Nicola construită în secolul XIII, întăreşte şi mai mult rolul acestui oraş ca centru cultural.  Cu toate acestea nici o sursă istorică din secolul al XIV-lea, nu aminteşte despre Nicodim. ^[8] 

-                        

-        La sfârşitul acelui secol, Nicodim era o personalitate binecunoscută în Balcani. Nicodim cunoştea personal pe Sigismund regele Ungariei, întreţinea corespondenţă cu egumeni şi ucenici din Athos, din Serbia şi din Ţara Românescă, precum şi cu patriarhul Eftimie al Târnovei, care ar fi putut lăsa măcar o însemnare asupra faptului că Nicodim se născuse, ca şi el, în vechiul ţarat bulgar. 

-        Şi totuşi, în Macedonia, despre el nu se scrisese nimic în documentele vremii. Nici unul din profesorii macedonieni care s-au ocupat de  instruirea în cultura slavă, Jordanie Konstantinov

 (Dzinot), Dimitar Miladinov, Rajko Zinzifov şi Kuzman Sapkarev nu amintesc nimic despre Nicodim de la Tismana. Cu atât mai mult să afirme că Nicodim s-ar fi născut în oraşul macedonean Prilep, un important centru de instruire inclusiv în cultura slavă. Nici  Marko Cepenkov mare culegător de folclor, poveşti şi legende macedonene nu aminteşte nimic de legendele legate de Nicodim în căutarea locului propice pentru a ridica Mănăstirea Tismana, ceea ce ar fi fost normal, dacă Nicodim ar fi fost macedonean. El nu aminteşte nici de misiunea lui Nicodim la Constantinopol pentru ridicarea anatemei asupra bisericii sârbe.

-        În Serbia dimpotrivă, sârbii au mai multe documente emise care amintesc de Nicodim, ba mai mult, unele biserici din Serbia îl au trecut şi în pomelnic. Cel mai important document rămâne însă hrisovul dat de Ştefan Lazăr prin care acesta dăruieşte stareţului Nicodim 10 sate din regiunea Branicevo, regiune locuită de vlahi asemenea regiunii Voivodina.

-        Reputatul istoric sârb, Djordjie Radojicic nu aminteşte nimic despre vreo legătură a lui Nicodim cu macedonenii, pe când legăturile lui Nicodim cu sârbii sunt pe larg relatate în „Bulgaralbanitosblahos

et serbalbanitobulgaroblahos – deux caracteristiques du sud-est europeen du XIV-e et XV-e siecles”   lucrare preluată şi de către noi românii, în „Romanoslavica”, XIII, Bucureşti, 1966.

-        Dacă majoritatea documentelor istorice atât româneşti cât şi cele sârbeşti leagă pe Nicodim de cneazul Lazăr, de neamul Duşanilor în general, e de înţeles să ai sentimentul că şi locul naşterii sale trebuie să fie cât mai aproape de Manastirea Dechani şi Patriarhia Ipek. Imaginile din satelit ale zonei, întăresc indubitabil acest sentiment.

-        Nici un document istoric nu aminteşte de vreun macedonean printre călugării care-l însoţeau pe Nicodim. In integralitate toate documentele se referă la călugări sârbi.

-        Nici o sursă nu spune despre călugării sârbi că ar fi dus în Macedonia moaştele Sfântului Nicodim, din contră, toate relatările vorbesc de ducerea moaştelor Sfântului Nicodim la Patriarhia din Ipek, localitate aflată doar la 30 km de micul Prilep din Kosovo.

 programului Google Earth ne permite să facem chiar şi o vizită virtuală pe deasupra satului Prilep.

 

Argumente puţine în favoarea ideii că oraşul Prilep din

Macedonia este locul naşterii lui Nicodim

 

-        Există şi în Macedonia multe localităţi locuite de vlahi, Mărul, Lopatica, Toplicani, Novaci, Dolneni, Leşani iar unele surse biografice presupun că Nicodim ar fi vlah. Aceasta a făcut să existe bănuiala că Nicodim s-ar fi născut în oraşul Prilep din Macedonia, „dintr-o familie de macedoromani” . Ba există în Macedonia chiar şi două localităţi, una cu numele Nikodim, alta cu numele Prilepac. ^[9] 

-        Printre vizitatorii mănăstirii au fost şi clerici, istorici, care au argumentat ghizilor Mănăstirii Tismana că Nicodim ar proveni din căsătoria unei fiice a lui Basarab I cu Jupan Gheorghe Costariotul zis şi Scandembeg, regele Albaniei.

 

 Harta Macedoniei 

 

 Ca o concluzie privind argumentele pro şi contra prezentate aici, argumentele în favoarea faptului că Nicodim s-ar fi născut în localitatea Prilep din Kosovo, sunt astăzi mai numeroase şi mai bine documentate. Spre deosebire de cele de până acum, care vizau oraşul Prilep din Macedonia şi care au fost şi rămân doar nişte supoziţii, după cum recunoşteau însăşi autorii scrierilor despre Nicodim.

 

Localităţi din jurul oraşului macedonean Prilep

 

 

Există motive de reevaluare a biografiei lui Nicodim privitor la această localitate Prilep din Kosovo?

 

Da, există, aşa precum s-a văzut. Iar semnalul a fost dat de autorul acestei cărţi la Tismana. Acum rămâne ca toate cele scrise aici să fie reconfirmate prin vizite la faţa locului, studierea în continuare a „pistei Kosovo”.

Deocamdată există un impediment major: regiunea nu încă sigură, mai ales în privinţa turismului ecumenic care ar renaşte iar resentimetele! În Kosovo pacea încă se menţine doar cu ajutorul forţelor de securitate ONU.

Tribunalul Internaţional de la Haga, în urma decesului lui Slobodan Miloşevici, încearcă să facă noi arestări şi să afle adevărul de la alte personaje sinistre implicate în războiul din Kosovo. Ne trebuie acest adevăr şi aducerea acestor personaje în faţa justiţiei pentru ca niciodată, nimeni în lume să nu mai fie tentat să distrugă biserici, bunuri de patrimoniu inestimabil, locuri seculare de rugăciune pe care până şi naziştii lui Hitler le-au respectat. 

Se mai speră că independenţa regiunii Kosovo va aduce liniştea aşteptată de atâtea secole. Speranţe sunt şi din faptul că mai toate noile state independente din Balcani vor dori să adere la Uniunea Europeană. După cum bine se ştie, o condiţie obligatorie pentru a fi admis, este buna înţelegere între  minorităţi şi populaţia majoritară.

 

Acum, la şase secole de la trecerea părintelui nostru Nicodim Sfinţitul  la cele veşnice, putem afirma că, datorită noilor mijloace de informare de care dispunem astăzi, am mai pus o filă la biografia sa.

  

---

[1] P.P. Panaitescu, „Mircea cel Bătrân”, Editura Corint, Bucureşti, 2000

[2] Ştefan Ieromonahul, „Vieaţa Prea Cuviosului Părintelui nostru Nicodim sânţitul”, Tipografia cărţilor bisericesci, Bucureşti, 1883 

[3] Ştefan Ieromonahul: „Vieaţa Prea Cuviosului Părintelui nostru Nicodim sânţitul”, Tipografia cărţilor bisericesci, Bucuresti, 1883, pag 17

[4] Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu "Sfinti daco-romani si romani", Editura Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, Iasi, 1994, pag. 64-68

[5] Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol I, Bucureşti, 1980, p. 288

[6] Ştefan Ieromonahul: „Vieaţa Prea Cuviosului Părintelui nostru Nicodim sânţitul”, Tipografia cărţilor bisericesci, Bucuresti, 1883, pag 17

[7] E vorba de Bulgaria ţarului Samuel care cuprindea Macedonia, Albania, Moesia Superioara, frontiera orientală fiind marcata de râul Isker, munţii Etropol şi Ihtiman, până în vestul Macedoniei (V.N. Zlatarski, "Istoria primului ţarat bulgar", Sofia, 1934, II, pag.632)

[8] Dupa bătălia de la Kosovo (1389) şi cucerirea capitalei Târnovo (17 iunie 1393), a urmat dominaţia turcă asupra întregului teritoriu al Bulgariei, care a durat 482 de ani (1396-1878). In această perioadă Imperiul Otoman a colonizat intensiv regiunea, cu peste 1 milion de turci.

[9] Mai există şi în Kosovo o localitate Prilepnica, la circa 30 km de Priştina. Denumirile sunt legate de cuvântul slav „prilepiati” – a (se) lipi (la cineva)