sâmbătă, 11 noiembrie 2023

Laserul lui Ceauşescu a înviat!

  


Laserul lui Ceauşescu a înviat!

- Foileton -

             Adevărat a înviat! Reporterii Victor Cozmei şi Raluca Pantazi  de la  HotNews.ro  ne anunţă că la Măgurele începe construcţia clădirii care va găzdui cel mai puternic laser din lume !
            In sfârşit ! Avem veşti bune… Laserul lui Ceauşescu mai lipsea să fie dus la fier vechi alături de fabrica de diamante a lui Ceauşeasca, unde un ciocoi de spiţă nouă îşi făcu parc de distracţii. Barem ne mai rămase ceva românesc din ce aveam pe vremurile când tremurau sovieticii şi ungurii de frica noastră. Pentru că aveam atunci lasere şi intenţia de a face o mică bombiţă atomică. Ruşii umpluseră toată Siberia cu ele, dar nu conta! A doua zi după invazia trupelor sovietice în Cehoslovacia, Ceauşescu se împopoţona ca tot românul: „Nu pirmitim tovarăşi! Repoblica Socialistă România are capabilităţli să facă armă nucleară la caz de nevoe!” Şi s-auzea până la Budapesta !
             Trecură anii şi fu invazie şi acu, postdecembrist. Parcă de invazii străine ducem noi lipsă ? De la imperiul roman până la Noua Poartă, coana Europa car’ va să zică, mereu cântăm mioritic, „Săraci în ţară bogată”.
            Aşa-i românul nostru, ajuns cel mai sărac din Europa, se bucură de orice. Mare inimă avem noi! N-are toată Europa inimă cât avem noi, săracii ei. 

            Iată că, în ciuda faptului că luni când începe treaba la Măgurele ne terminăm banii de pensie, copiii tăi nu te pot ajuta pentru că au şi ei copii şi acuşi vine ziua copilului, de împrumutat, e clar! nu-ţi dă nimeni, pui mâna pe o pungă de plastic şi dai fuga la straturile de ceapă din grădină ca să culegi lobode.  Dacă ţi-a mai rămas prin frigider şi coada mielului de la Paşti, o juma' de vin o ţii ascunsă pe unde numai tu ştii, e cazul să faci o masă de pomină în cinstea marelui eveniment !
            Aşa am fost noi românii contemporani cu împuşcatul fără vină, obişnuiţi să ne iubim „realizărili” deşi ne ghiorţăia burta de foame, după „tacâmurile” de la „cooperativă”. Şi erau bune lobodele şi cu tacâmuri când la telejurnalul de seară vedeam că Ceauşescu inaugura, în anul 1973, acceleratorul tandem de la Măgurele. Demult se clocea acolo acest tip de accelerator electrostatic capabil să sperie lumea. Şi despre laserul lui Ceauşescu se vorbea doar pe şoptite. Ajunsese legendă:
            - Măi fraierilor, ştiţi voi de ce n-au intrat ruşii cu armata în România iar în Cehoslovacia au întrat ca prin brânză? Din cauza laserului mă ! A făcut tancurile ruşilor scrum, le-a topit cum topeşti untura în tigaie !
            - Fugi mă !
            - Ascultă la mine: ni l-a adus Coandă, măi băiete! Inainte de a muri a zis: „ce să-l las eu la americani ? Mai bine l-aduc unde m-o făcut muma !”
            Prin anii ’74 mă găseam elev la Școala Militară de Ofiţeri în Rezervă la Bacău. La artilerie, obuziere de 122 mm. Făceam trageri la poligonul Mălina de la Galaţi, contra colegilor de la tancuri. Intr-o pauză de masă îndrăznirăm către comandantul bateriilor:
            - Tovarăşe colonel, permiteţi să raportez. Colegii zic că degeaba ne antrenăm cu puşcociul acesta de tun, de îndată ce avem laserul cu care să topim tancurile…
Se făcuse o linişte de mormânt. Ăsta era un subiect tabu! Un „bum” îndepărtat de petardă ne anunţa că infanteriştii terminaseră masa… Colonelul stinse ţigara, privi în zare şi spuse ca pentru el:
            - Ehei ! Ar fi fost bine să fi avut aşa ceva la Prut ! Din păcate ne-a salvat organizarea, disciplina şi pregătirea armatei noastre, tovarăşi elevi…
            - N-am avut…, mârâirăm noi.
            - N-am ! Din păcate ! În cât timp trebuie să ieşiţi din unitate cu tunurile ataşate la camioane, în caz de alarmă ?
            - O oră, să trăiţi !
            - Când ne-a anunţat o ţară străină de iminenţa invaziei armatei sovietice, Ceauşescu a dat ordinul de aplicare a planurilor de luptă. Ştiţi în cât timp unitatea noastră a fost pe poziţii la Prut ?
            - Permiteţi să raportez ! Nu ştim pentru că noi n-am fost! glumi un hâtru.
            - Două ore tovarăşe elev, două ore ! La ora 4 dimineaţa eram cu „guguloiul” pe ţeavă ! Ştiţi unde era armata cehoslovacă la ora aia ? Evident nu ştiţi pentru că n-aţi fost acolo !
             - Dormea ! Sări unul, in râsetele tuturor.
            - La dracu! Armata cehoslovacă nu exista !
            Muţiserăm brusc. Ne uitam unii la alţii năuciţi. Cum adică ? Glumeşte !
            - In Cehoslovacia, la ora 19, corpul de gardă închide cu lacătul poarta cazărmii iar soldaţii, gradaţii, subofiţerii şi ofiţerii pleacă la casele lor din oraş pentru a reveni a doua zi, la ora 7 dimineaţa !
            - La noi ieşea cu scandal internaţional dacă… permiteţi să raportez… încheie discuţia un elev, în sfârşit dumirit.
            Nu ne părea rău că n-avusesem „laserul lui Coandă” cu care să topim tancurile sovietice. Barem n-au intrat în ţară şi tot am fost mai „ai dreacu” decât ei…
            Uite şi-acu’ ! Coana Europa ne dădu bani, şi tunul laser al lui Ceauşescu se „upgradă” la vindecare de cancere şi câine atomic de analizat substanţele ascunse din borsetele teroriştilor. Dar suntem noi ai mai „ai dreacu” din lume ? Suntem !
            Las’ că-i bine ! Ce ne trebuie nouă tun laser dacă americanii deja ard in draci la rachete prin spaţiul cosmic în aşa zisul program  „războiul (rece al) stelelor” ? Şi nu ne mai trebuie nici bombiţa atomică. La o adică, de ce ? Să cadă şi Ponta de pe scaun cum căzu Petre Roman atunci când veni după ’89, la raport, echipa secretă de fabricare a „micului băieţel” românesc ?
            - Domnule prim ministru, vă raportăm că am terminat construcţia primei bombe atomice. Ce ordonaţi să facem mai departe cu ea ?
            -  Dăm de dracu’ ! îşi dădu-se cu părerea postdecembristul Stolojan, spion al austriecilor pe partea economică. Să anunţăm agenţia !
            Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică creată de ONU în 1957, avea sediul la Viena. De ce la Viena ? Ca să nu fie în Germania, pe nemţi „i ştim noi” vorba lui nenea Iancu.
            Şi după tunul laser, se-alese praful şi de bomba noastră atomică!
            Dar mare inimă avem noi! N-are toată Europa inimă cât avem noi, săracii ei. Merită pentru asta să-i tragem un chef cu niscaiva zaibăr şi o ciulama de ciuperci cu lobode !
            Cic-ar veni şi nişte „specialişti” străini să lucreze la Măgurele. Ce să-i faci ? De la Stolojan până la Băsescu avem parte numai de specialişti buni prin România.

        Să vină şi străinii, nu-i bai ! Mai fură şi ei nişte meserie de la ai noştri. Iar noi, săracii, avem destulă lobodă prin grădină ! 

 

Asociaţia „Sămănătorul Tismana” a creat site-urile:

"Sămănătorul - Blogger" : http://samanatorul.blogspot.com ;

"Sămănătorul – Comentarii şi articole politice" : http://cleptocratia.blogspot.com

Filme: https://www.youtube.com/user/semanatorul


Badea Gheorghe Coşbuc la Tismana - (N. N. Tomoniu)


 1. Amintiri din copilăria mea pe Valea Tismanei


***


Pe urmele lui Coşbuc la Tismana



Interesant la ARCANI:  Blogul - MUZEUL ETNOGRAFIC „GRIGORE PUPĂZĂ”


Cum va fi vremea la Statia Meteo Apa Neagră: Meteo TISMANA  şi prognoza vremii la INMH: Clic aici

Radio Romania: Alegeţi postul radio dorit Plimbare pe strada mea: Plecare din faţa casei!


Calendar inteligent info-astăzi (lb. franceză)

Calendar ortodox al fiecarei luni din anul 2015 (Si în anii 1970-2037)

 



 

 

 


vineri, 3 noiembrie 2023

TEMNIŢELE LIBERTINISMULUI

Cu o doctrină populistă un popor poate învăţa orice!

Inclusiv să-şi dea sacrificiul suprem „pentru ţară” la vârsta de 7 ani

 

TEMNIŢELE LIBERTINISMULUI

 

„Sfinţii temniţelor” se numeşte un serial de articole lansat la Hotnews, nu ştiu dacă în scopul pe care-l percep eu. Am scris şi eu despre părintele Gherasim Iscu de la Tismana in articolul „Delirul după modelul Evangheliei lui Nicodim” dar am scris acel articol ca un punct de plecare, aşa cum percep şi serialul de la Hotnews. Iată doar două din miile puncte de plecare existente în societatea noastră de astăzi, pentru a studia temeinic, ştiinţific, cu argumentele psiho-pedagogiei, cel mai grav fenomen al zilelor noastre, libertinismul deşănţat ca o metodă de epurare similară temniţelor comuniste. O metodă disimulată, laşă şi absconsă care ne înconjoară fără voia noastră şi care ne dirijează ca pe nişte marionete ca să ne alegem conducătorul, clasa politică şi direcţiile în care trebuie să mergem.

 

Ca orice metodă obscură, epurarea politică începe la fiecare preconizată schimbare de regim. Pare paradoxal dar schimbarea de regim de la noi nu a început cu epurarea ci cu conservarea vechilor structuri şi înlăturarea neaveniţilor tocmai pentru a se crea liniştea necesară ca noua putere instalată să-şi consolideze puterea. Şi pare de necrezut că noua putere de după 1989, a putut evita legea lustraţiei şi a înfiinţat abia la 7 decembrie 1999 CNSAS (Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii) prin Legea 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţiei politică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 09.12.1999.

Vedeţi ce frumos sună? Dar ca o damă de trotuar bine sulemenită şi putredă pe dedesubt, CNSAS-ul acesta înfiinţat prin scopul său fundamental pentru însănătoşirea societăţii româneşti, urmând ca prin această instituţie să asigure cetăţenilor români accesul la propriul dosar şi să deconspire Securitatea ca poliţie politică s-a dovedit iute un mare fâs. Timp de PATRU ani, până în 2004, CNSAS-ul a găsit incredibila cifră de 8 colaboratori şi 2 ofiţeri ai fostei Securităţi! Din infernala Securitate a lui Ceauşescu omniprezentă peste tot unde lucrau fie şi numai o duzină de oameni, se deconspiraseră doar 8 pârâcioşi şi 2 gradaţi! Nu e hilar, e tragic!

SRI-ul a dus o politică clar obstructivă la adresa CNSAS-ului încă de la înfiinţare iar după şase (aţi citit bine: ŞASE!) ani de activitate ca preşedinte al Colegiului CNSAS, Dl Gheorghe Onişoru, încă nu ştia ce înseamnă sintagma de "colaborator al serviciilor de informaţii înainte de 1989" şi cerea ca Parlamentul României să i-o explice. Incredibil!

După schimbarea puterii în decembrie 2004, CNSAS a primit de la SRI - prin intervenţia populistă a preşedintelui Băsescu - 12 km liniari de arhivă a fostei Securităţi, doar aşa, de ochii lumii şi ca să dureze cercetarea ca în arhiva Vaticanului unde trebuie să iei maşina ca să ajungi de la un capăt la altul al arhivelor! Semnale de publicare pe Internet a dosarelor nu există dimpotrivă, par o poveste ştiinţifico-fantastică  iar inchizitorii terorii roşii încă ascunşi, trăiesc lingând mereu la ciolane aruncate la fiecare schimbare de guvern aşa cum lingeau şi înainte de 1989 pentru turnătoria la Securitate despre colegi, prieteni, vecini, enoriaşi, despre noi toţi ceilalţi!

 CNSAS în anul de graţie 2007, anul intrării noastre în Uniunea Europeană, nu mai reprezintă nimic! S-a compromis total ca instituţie publică! Este o dovadă absolut concludentă că după schimbarea de regim, noua putere s-a instalat pe deplin. Urmează MAREA EPURARE POLITICA similară perioadei instalării comunismului sovietic.

 

La marea epurare politică din zilele de astăzi, participă nu numai elita politică si economică asociată, ci şi marea masă a privilegiaţilor revoluţiei care, ori îşi fac loc pentru a mai urca o treaptă spre podiumul elitei de vârf ori îşi spală rufele cu duşmanii proprii prin mijloacele şi metodele elitei. Adică asistăm astăzi, la aproape două decenii de la aşa zisa schimbare de regim politic, la  FENOMENUL DE MASĂ al epurărilor politice, perioadă absolut similară perioadei temniţelor comuniste, când in temniţă erai băgat ca „bandit”, doar printr-un simplu denunţ că ai fost „legionar” sau „regalist” ori că ai vorbit beat în cârciumă împotriva regimului!

E vremea LIBERTINILOR!  Care imediat ce se văd încurcaţi de tine, un ciot sărac cu comportament decent, nu mai aşteaptă decizia CNSAS, eşti securist din start! Pentru ca împiedicându-l pe libertin, adică noul ciocoi de astăzi, să-şi ducă mai departe afacerile oneroase, „te opui democraţiei”! Ce vrei mai bună dovadă că eşti securist?

Iar dacă nu ţine cu diversiunea că eşti securist, musai să fi fost „comunist”! Formulă absolut similară cu aceea din 1948-50, „ai fost legionar”!

Că ai fost strungar, magaziner la CAP-eu, profesor de matematică intr-un sat pierdut de lume sau vânzător la APROZAR nu contează! Ai trăit înainte? Ai trăit! Păi vezi? Eşti comunist!

Dar acest fenomen de masă abia începe! Fie prin iniţiativa noii ciocoimi, fie prin entuziasmul unor neisprăviţi inculţi, dornici de afirmare în societate şi care nu pot să se afirme altfel. Vom avea de vorbit despre ei probabil tot acest secol, de îndată ce în fenomen încep să intre şi iniţiativele spontane.

Să ne oprim însă la peştele cel mare, LIBERTINUL omniprezent adică acela, care conform dicţionarului, este un corupt, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmăţat, imoral, neruşinat, pervertit, stricat şi vicios pe care-l vedem pe toate ecranele seară de seară!

Miliţianul de azi, torţionarul care băga „bandiţi” şi „legionari” la temniţă, nu mai e ca cel de ieri. „Torţionarul” de astăzi e un „distins domn”! El se îmbracă frumos la cravată şi pălărie şi se poate chema Dinescu sau Ticu că e mai credibil, dacă ar fi vorba de CNSAS, spre exemplu.  

Iar la CNSAS, sunt chemaţi acolo ca „să explice”, doar cei cu dosare „grele”, adică „personaje de rangul unu” care ar putea influenţa „în rău” lumea şi junii primi ai scenei politice! Intr-un cuvânt, cei care n-au stat cuminţi în front!

Aşa e moda azi: dacă aceştia nu înţeleg că într-un moment bine ales, „trebuie să conducă un anumit partid” atunci guralivii politici să explice „colaborarea” lor cu Secu în direct! Mai întâi in faţa sediului CNSAS, ca să-i vadă „poporul”, apoi prin declaraţiile noilor torţionari CNSAS. Dar ce zic eu torţionari, când Dinescu e un zurbagiu simpatic care place lumii cum turuie sâmbătă seara pe ecran cu senilul Tănase? Poate că anume e făcută emisiunea aia şi săracul Dinescu habar n-are in ce rahat s-a băgat de îndată ce comunicatele CNSAS „sună ca dracu!”.

Pentru că a mai apărut o diversiune atunci când la CNSAS personajul n-are dosar: comunicatul!

Iată noua găselniţă care înlocuieşte o cercetare de ani prin zecile de kilometri de arhivă:

„Nu s-a găsit deocamdată dosarul IPS Daniel şi dacă nu a fost găsit, atunci a fost ars de securitate a doua zi după fuga lui Ceauşescu!”

Oare suntem naţiune de proşti să ni se bage pe gât şi noi să înghiţim o asemenea tâmpenie? Atunci când „teroriştii trăgeau din toate poziţiile” şi lumea murea, securitatea n-avea altă treabă decât să ardă dosarul unui secretar de pe la Mitropolie! Că funcţie mai mare nu cred că avea pe atunci IPS Daniel!

Pe lângă acest mijloc deja „tradiţional” ale epurărilor politice din România, CNSAS-ul şi „Comunicatele” lui, un alt mijloc modern şi cu utilizare masivă în epurarea politică, este „Postul privat de televiziune” si jurnalul „afiliat”. Scenariul cel mai frecvent utilizat este model „Realitatea TV”. „Evenimentul zilei” lansează „bomba” iar iRealitatea TV, comentează „ce scriu ziarele”!

Miliţienii torţionari tip „Turcescu” sau mâncătorul de iarbă „Gheorghe” se pun în funcţiune! Pentru 28 000 de dolari e clar că Gheorghe se şterge la cur cu propria conştiinţă şi debitează inepţii, nesimţire şi tupeu pe post: "Ce caută biserica in viata mea, mă! Să stea acolo la el să-si facă cruce!"

Exprimarea gramaticală nu-i nimic pe lângă alienarea mintală a mesajului!

Aţi mai văzut vreodată vreo mizerie umană cu chip de om ca acest Gheorghe - killer de conştiinţe, ce scuipă probabil, altfel nu se explică, cu gura plină de haşiş, înspre Sfânta Biserică ?

Vedeţi cât de mult am evoluat? Nu mai e puşcărie cu miliţieni ci studiouri TV cu moderatori! Şi cu bădărani formatori de conştiinţe. Iar „banditul” nu se aduce cu duba ci invitat cu telefonul mobil. Dar ca pe vremea temniţelor, indiferent ce o spune „banditul”, ştie el moderatorul ce concluzie trebuie să iasă ca lumea să fie pe deplin manipulata!

Aşa arată noua temniţă a comunismului: o emisiune cu moderatori tip Gheorghe şi trei căţei asistenţi pe post de torţionari!

Se bagă puşcăriaşul în celulă şi începe să se dezvinovăţească!

Gheorghe sare cu gura, căţeii pornesc lătratul iar puşcăriaşul este anihilat!

 

Nu vă miraţi, puteţi intra oricând în temniţa creată de libertinii tranziţiei infinite din România iar pentru un sejur la o puşcărie de astăzi cu televizor şi celular, un dosar de evaziune fiscală se poate întocmi cât ai zice peşte!

Puteţi fi condamnat rapid, iar motivul va fi invariabil, unul singur: te opui schimbărilor democratice, te opui ca un comunist ce eşti, democratizării României şi a schimbărilor benefice aduse de aliaţii din vest.

Aidoma puşcăriaşilor temniţelor comuniste care se opuneau, ca nişte legionari ce erau, democraţiei populare şi marelui eliberator din răsărit!

            Istoria se repetă!

            Poate se repetă şi legionarismul pentru a putea împlini şi „marea purificare politică” de care se tot vorbeşte în termeni populişti de toţi politicienii în frunte cu şeful statului.

            Farisei populari şi populism legionarist iată la orizont o nouă doctrină, ale cărei baze sunt puse astăzi de personaje sinistre si inconştiente care fac opinia publică prin televiziuni private, pe Internet şi pe forumurile de discuţii!

 

 

Prof. Nicolae N. Tomoniu

Articol scris pentru revista Epoca sau alte publicaţii

CNSAS în anul de graţie 2007


Asociaţia „Sămănătorul Tismana” a creat site-urile:

"Sămănătorul - Blogger" : http://samanatorul.blogspot.com ;

"Sămănătorul – Comentarii şi articole politice" : http://cleptocratia.blogspot.com

Filme: https://www.youtube.com/user/semanatorul


Badea Gheorghe Coşbuc la Tismana - (N. N. Tomoniu)


 1. Amintiri din copilăria mea pe Valea Tismanei


***


Pe urmele lui Coşbuc la Tismana



Interesant la ARCANI:  Blogul - MUZEUL ETNOGRAFIC „GRIGORE PUPĂZĂ”


Cum va fi vremea la Statia Meteo Apa Neagră: Meteo TISMANA  şi prognoza vremii la INMH: Clic aici

Radio Romania: Alegeţi postul radio dorit Plimbare pe strada mea: Plecare din faţa casei!


Calendar inteligent info-astăzi (lb. franceză)

Calendar ortodox al fiecarei luni din anul 2015 (Si în anii 1970-2037)

 


 

luni, 30 octombrie 2023

GHIVECIUL EINSTEIN: ŞTIINŢĂ, CREAŢIE ŞI HAOS

 

Albert Einstein (1879-1955)

 

GHIVECIUL EINSTEIN:

ŞTIINŢĂ, CREAŢIE ŞI HAOS

 

Nu încape îndoială că ghiveciul numit „creaţionism ştiinţific”, a dat în clocot în România şi aburii lui tind să acopere cu o nouă diversiune, de model occidental, toată ţara!

Amestecul ştiinţă - religie a devenit o modă! Cine nu-şi dă seama de unde vine moda, îi spunem noi: de la hârdău!  Ei, hai că am glumit! Domnul Hârdău era un ministru al educaţiei serios! Dar chitit şi el pe „reforma învăţământului”, aidoma predecesorilor săi postrevoluţionari care au făcut varză învăţământul şi educaţia din România. Până şi elevii ar fi ales nişte miniştri mai buni! Chiar şi-un manelist, ministru al învăţământului, ar fi fost mai bun.  Ar fi introdus un „Manual de manele” obligatoriu în ultima clasă de liceu pentru a pregăti „Banchetul absolvenţilor” şi mare pagubă n-ar fi fost. Se adapta materia de liceu cu opţiunile tinerei generaţii din ziua de azi care se bâţâie prin tramvaie cu căştile-n ureche!

Ministrului Hârdău însă, nu i-a plăcut muzica şi de aceea, a făcut o reformă prăpăd: a scos teoria evoluţiei din învăţământul liceal după ce deja ghiveciul creaţionisto-ştiinţific îşi plantase erezia prin în universităţi. Aceasta este o treabă extrem de serioasă! Să lăsăm gluma deoparte şi să vedem unde ajungem, sau mai precis, unde nu mai putem ajunge.

Paradoxul creaţionismului „ştiinţific” a fost suficient explicat de mai multă vreme, de renumitul filosof şi logician român  Anton Dumitriu student al renumiţilor profesori Gheorghe Ţiţeica, Dimitrie Pompei, Traian Lalescu, Octav Onicescu, în 1929 el obţinând licenţa în matematici. Între timp, studiază cursuri de filosofie şi în 1938 îşi susţine doctoratul în filosofie cu teza „Bazele filosofice ale ştiinţei”. A fost membru al Academiei Mediteranea del Dialogo din Roma, al Academiei Marchese din Ancona şi al Centrului superior de Logică şi ştiinţă comparată, a fost profesor onorific la Facultatea liberă de filosofie comparată din Paris şi la Institutul superior de ştiinţe umane din Urbino şi a obţinut în ţară mai multe premii ale Academiei Române.

Nu apăruse încă moda creaţionismului „ştiinţific” dar în articolul său „Două tipuri de culturi” atingea miezul acestei dileme: poate exista vreo congruenţă între ştiinţă şi religie? Răspunsul era categoric: NU!

Mai înaintea sa, însuşi marele savant Albert Einstein pronunţase acest adevăr, răspândit în lume prin celebra poveste a întâlnirii lui cu o Alteţă Regală. „Sunteţi un om credincios, îi spusese alteţa, aţi folosit în teoria relativităţii şi pe Dumnezeu?” „N-am luat în calculele mele o asemenea ipoteză, alteţă!”. Era clar că nici nu o putea lua! Ipoteza creării lumii de către Dumnezeu face parte dintr-un sistem universal ale cărui axiome nu pot fi nici combătute, nici utilizate în ştiinţă. Este un sistem închis pentru ştiinţă. Ştiinţa ajunge la apogeul ei de-abia atunci când se matematizează, când formează un sistem perfect coerent, raţional constituit. Religia, reprezintă şi ea un sistem axiomatic coerent de idei prin Biblie, unde există principii care au consecinţe. În permanenţă,  consecinţele se articulează mereu cu principiul iniţial, în mod perfect.

Spre deosebire însă de scopul cercetării ştiinţifice, scopul bibliei este etic si religios. Un punct de pornire necesar pentru orice examinare a ei, este Evrei 11.3: "Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin cuvântul lui Dumnezeu". Aceasta înseamnă că cele ce spune biblia despre creaţie este bazat pe revelaţia divină şi trebuie înţeles numai din punctul de vedere al credinţei. Acesta este aspectul care face o distincţie netă între abordarea biblică şi cea ştiinţifică.

Nu se pot face deci, corelaţii între abordarea ştiinţifică şi cea din punct de vedere religios. Punctul de vedere ştiinţific este „lumesc” iar cel religios afirmă faptul că Dumnezeu a creat totul şi le stăpâneşte pe toate. Pe acest temei, este dezvoltat marele univers spiritual al religiei. Luând în considerare această ipoteză în ştiinţă, nu poţi explica nimic. Cu toate  acestea, cu ajutorul religiei se pot explica toate extrem de clar şi simplu. Cu o condiţie: nici un principiu religios nu poate fi introdus în ştiinţă, precum nici o axiomă ştiinţifică nu poate fi introdusă în Biblie. Acest din urmă caz este ceea ce se cheamă azi pompos „creaţionism ştiinţific” cu o consecinţă finală fatală: distrugerea principiilor biblice, distrugerea religiei!

Anton Dumitriu ne explică extrem de clar:

„Ce este un sistem de idei? Sa detaşăm ideea şi propoziţiile de semnificaţiile lor particulare; vom putea, astfel, sa studiem din punct de vedere formal, al structurii, un sistem oarecare. Teoriile care reprezintă sisteme de idei perfect articulate sunt, în fond, teorii matematice, chiar daca ele nu sunt exprimate în limbajul simbolic al matematicilor. Să consideram o teorie oarecare, de pilda geometria elementară; se găsesc aici câteva principii, câteva axiome, din care, pe baza de raţionament, se deduc alte propoziţii. Sa cercetam oricare alt sistem matematic; vom găsi, la fel, o serie de propoziţii admise axiomatic şi o serie de propoziţii recunoscute valabile, în cadrul teoriei, prin deducţie. In realitate, într-un astfel de sistem nu este important procedeul prin care obţinem propoziţiile unei teorii; caracterul ei formal manifestă un grup de axiome considerate adevărate şi un grup de propoziţii care se articulează cu primele într-un sistem perfect coerent. Vom spune că fiecare sistem este compus dintr-o serie de propoziţii primitive şi o serie de propoziţii derivate. Cum nu interesează metoda prin care propoziţiile derivate sunt obţinute, putem încă afirma: un sistem se compune din propoziţii primitive si din propoziţii secundare, care, împreuna, alcătuiesc un corp realizat armonic. Cercetaţi oricare sistem filosofic sau oricare teorie, ea va fi constituita la fel. In realitate însă mai niciodată o teorie nu izbuteşte sa fie în totul armonica; exista în ea fisuri, lacune, contradicţii, ceea ce face ca ea sa nu fie admisa decât un timp şi sa fie înlocuită cu alta. Numai teoriile perfect matematice au realizat această armonie strictă si rigidă. De aceea, în Occident, o ştiinţa este matură, în momentul când s-a matematizat. Acesta a şi fost visul lui Descartes, al lui Leibniz, şi in trecut al lui Platon.

Spinoza a încercat, in Ethica sa, să constituie în mod geometric întreaga sa filosofie. Care este condiţia ca un sistem de propoziţii să alcătuiască o teorie, adică un corp armonic? David Hilbert a arătat că atenţia trebuie sa se îndrepte către propoziţiile axiomatice; pentru ca un sistem sa fie absolut coerent, trebuie ca axiomele lui sa fie necontradictorii. Cum deducţia este analitica, ea nu poate aduce nimic nou, ci explicitează tot timpul ce am pus în axiome. Aşadar, o teorie va alcătui un sistem, daca axiomele ei sunt compatibile. O asemenea teorie este închisă. Se demonstrează că dacă într-o teorie încap doua propoziţii contradictorii, dacă acestea sunt ambele valabile, sistemul se deschide şi orice propoziţie e adevărată în acea teorie; totul e adevărat şi nimic nu e fals, ceea ce înseamnă ca distincţia dintre adevăr şi fals încetează de a exista; sistemul acesta s-a dezorganizat, nu mai reprezintă o coerenta, o ordine, ci un haos.”

Mulţi comentatori ai incompatibilităţii dintre ştiinţă şi religie, dezvoltă prea succint modelele axiomatice ale geometriilor din lipsă de pregătire profesională în domeniul matematic. Dar se poate explica acest lucru la nivelul cel mai elementar! Geometria euclidiană pleacă de la axioma „printr-un punct exterior al unei drepte, nu se poate duce decât o singură paralelă la aceea dreaptă”. Folosind această axiomă geometria neeuclidiană se poate dezvolta mai departe. În clasa VI-a se demonstrează, folosind acest adevăr absolut, că suma unghiurilor unui triunghi face exact 180 grade. Că ducând două perpendiculare pe o dreaptă, ele nu se vor întâlni niciodată. Şi multe altele, luaţi manualul de geometrie al copiilor şi aduceţi-vă aminte! Mai târziu, elevii de liceu sau studenţii de la ştiinţe matematice, iau cunoştinţă şi cu geometria neeuclidiană a lui Lobacevki-Bolyai unde două drepte paralele au un punct comun. Iau cunoştinţă şi cu geometria creată de Riemann unde două drepte paralele n-au nici un punct comun. Ieşind în spaţiul tridimensional având ca centru de referinţă pământul, două perpendiculare pe ecuator nu sunt paralele ca în geometria euclidiană ci ele sunt concurente la poli. Vă daţi seama ce s-ar mai întâmpla ieşind din spaţiul tridimensional în cel n-dimensional?  În consecinţă, geometria lobacevskiană şi spaţiile Riemann nu au nevoie de axioma lui Euclid! Introdusă forţat, întregul sistem axiomatic riemannian  precum şi cel lobacevskian este distrus!

Dacă sunt construite independent, toate sistemele acestea sunt perfect valabile şi le folosim cu mare eficienţă în ştiinţă. Dacă le intersectăm, rezultă haosul, aşa cum bine se exprima Anton Dumitriu.

O bună unealtă de a provoca haosul se dovedeşte creaţionismul ştiinţific! Vedem pe unele posturi TV un ghiveci între ştiinţă şi religie care te face să te întrebi dacă acei care fac spume la gură invocând ştiinţa, dar cu mâinile ridicate la cer, nu sunt smintiţi la cap, scăpaţi de la casa de nebuni! Cu voce puternică şi gesturi necontrolate freamătă naivilor care se uită la astfel de tâmpenii, ghiveciul biblico-ştiinţific!

In universităţi, creaţioniştii „ştiinţifici” sunt mai ponderaţi. Emană cursuri sofisticate din care studentul nu se alege cu nimic folositor. Din contra, dacă-şi dau prea mult interesul, au foarte mari şanse să devină clienţii clinicilor de neuro-psihiatrie.

Iată deci spre ce se îndreaptă decizia lui Hârdău de a se folosi în şcoli mai degrabă creaţionismul decât evoluţionismul de îndată ce „majoritatea elevilor sunt credincioşi”! O tâmpenie mai mare ca asta nici că se putea inventa! Pentru că d-l Hârdău este şi celebrul inventator al perlelor: „Vreau să le dezvolt îngerul păzitor”, „A vorbit parţial, pentru că nu sunt bani” şi „Anul trecut sunt mai mulţi bani decât anul viitor”.

 

Sub ochii noştri fenomenul încălzirii globale se accentuează. La Chicago în condiţiile cele mai moderne de asistenţă medicală din lume, pe timpul caniculei au murit 14 oameni. În România, anul trecut, nu ştiu să fi murit vreunul având în vedere că românul este adaptat la o viaţă naturală, scutită de medicamente cu două tăişuri şi EUR-i alimentari (deocamdată!). Un cercetător american, a creat  într-un laborator, atmosfera  pământului de acum milioane de ani, pe când trăiau dinozaurii. Toată flora şi fauna existentă acolo s-a revigorat trecând la gigantism. Concluzia este clară: întreaga floră şi faună a planetei a evoluat spre o adaptare la noile condiţii climatice din ce în ce mai vitrege. Avem deci, mai mult ca niciodată, nevoie să dezvoltăm şi să înţelegem cât mai bine teoria evoluţionistă ca să putem supravieţui în viitor.

Cu creaţionismul „ştiinţific” avem toate şansele să provocăm haosul, apocalipsa!

Drumul spre apocalipsă a început în România cu ordin de sus!

Şi nimeni n-a semnalat pericolul, din contra, organizaţiile „creaţioniste” au luat un avânt nemaiîntâlnit!

 

 

 

Prof. Nicolae N. Tomoniu

Articol scris pentru revista Epoca 

 

 

 

CIBERFERMA ANIMALELOR



Porcul nu-şi dă seama de zăbrele. Ele fac parte din decor…

Vălăul gol sau plin, asta  e viaţa lui!

 

CIBERFERMA ANIMALELOR

 

Mă gândeam după „rivuluţie” că mare noroc am avut noi generaţia asta să prindem prima perioadă, cea mai fericită, din noua democraţie ce se instalează după o revoltă, descrisă atât de strălucit de George Orwell în „Ferma animalelor”.

Împuşcat în gât, paralizat temporar şi rămas fără voce, Eric Arthur Blair alias Orwell, voluntarul Diviziei Lenin din Barcelona în războiul civil din Spania, n-a renunţat în ruptul capului la ideea democraţiei populare postrevoluţionare, perioadă în care „toţi suntem egali”. Când au început îndoielile că va veni şi vremea când unele animale „vor fi mai egale ca altele”, a început scrierea satirei sale, o fabulă politică care ne-a lăsat totuşi în ceaţă asupra estimării în timp a acestei perioade,  asupra duratei acestei nefericite tranziţii.

La noi, în ’89, după câteva clipe de fericire de nedescris, declaraţia „mai egalilor provizorii decât alţii” ne-a lăsat să sperăm că fericirea va mai dura şi după „alegerea liberă” de câtre însăşi măria sa poporul, a „celor mai egali” dintre egali. Iar dacă unii mai aveau îndoieli, oracolul din Dămăroaia al „egalilor provizorii”, dăduse şi un termen al democraţiei pe deplin instalate în România: 20 de ani!

Aflăm însă cu exactitate, acum după 20 de ani, că de fapt iubiţii noştri „revoluţionari” fuseseră de la bun început „mai egali decât toţi egalii ceilalţi”!

 

Bine asta o cam bănuiam noi de la început, dar mai rămăseseră vreo doi-trei „d’ai noştri din popor” care speram să nu fi fost din ciorba „egalilor de la început”.

Dar vai, iată că astăzi bănuielile devin certitudine, ba mai avem şi poza de gaşcă a col. Hăulică alături de Pleşu şi prea iubiţii revoluţiei Dinescu şi  Caramitru. Care nu numai că „se făceau că lucrează” ca să dea bine la imagine,  dar ce este mai important, „se făceau şi că fac revoluţie” având de la bun început bilet cu loc „rezervat”!

Şi pe lângă gaşca lui Iliescu şi gaşca lui Caramitru, găşti formate din membri cu rădăcini adânci, car’ va’ să zică în Securitate, serviciile de spionaj ale Ursului Sovietic şi ale Coroanei Britanice,  se mai făceau că fac „rivuluţie” şi alţii. 

Gaşca lui Celac, gaşca GDS, nod de reţea în care activau „inocenţii intelectuali de azi din jurul băsescului” ca A. Pippidi, G. Liiceanu & CO.  precum şi multe alte găşti numite generic de împuşcat „serviciili sicrete din afară şi din ţară”!

Ei bine, dragii mei rămaşi „mai neegali decât egalii”, n-am mai rămas cu nici un fan! Toţi, absolut toţi, „egalii provizorii” de  după revoluţie ne-au dus de nas ca pe nişte proşti, ca să-i iubim, ca să-i stimăm, ca să le votăm partidele „libere”, „libere pe dracu să-i ia”, cum zice vecinul meu Ion căruţaşul!

Cum a fost posibil ca perioada democraţiei populare postrevoluţionare, perioadă în care „toţi suntem egali” să fie pur şi simplu spulberată de la bun început?

Unii zic că aia n-a fost revoluţie că ar fi bine să facem o alta, poate ne iese mai bună!

Păi mai e acum posibil să facem o „revoluţie” a poporului ca pe vremea lui „patruşopt”?

Mai e astăzi realizabilă o revoluţie „curată” care să înlocuiască o „clasă de aleşi” cu „poporu’”? Vă aduc la cunoştinţă o veste epuvantabilă, ca să nu zic înspăimântătoare: NU MAI E POSIBIL!

Trăim în era ciberdependenţei şi mijloacele de informare şi comunicare de acum, nu mai fac ca informaţia să ne fie transmisă doar prin cele cinci simţuri obişnuite! Ci ne intră prin toată fiinţa noastră virusând-o, ca mai apoi, la rândul nostru să cultivăm suşele şi să multiplicăm la infinit boala.

De la „cu televizorul aţi minţit poporul” până la ciberparanoia Internetului, mijloacele de manipulare de astăzi au explodat: posturi publice de televiziune transmise prin reţeaua de cablu,  CD-uri, DVD-uri, ziare  on-line, SMS-uri, e-mailuri şi alte multe binefaceri ale electronicii, toate ajungând până în ultimul sat.

Vai nouă! Am devenit prin toate aceste minuni ale tehnicii nişte ciber oameni! Suntem nişte ciberdependenţi şi primul lucru pe care-l facem dimineaţa este să dăm drumul la calculator! Suntem bolnavi şi fenomenul a luat proporţii de masă!

 

Boala secolului!

 

Ciberdependenţa a ajuns la proporţii înspăimântătoare, mai ales în rândul tineretului! E înspăimântătoare pentru că cei mai afectaţi de acest fenomen sunt mai ales tinerii mai puţin instruiţi, mai puţin educaţi! Sau mai bine zis, autoeducaţi de nişte situri şi jocuri deşuchiate pe Internet cu consecinţa faptului că frustrările din timpul şcolii, pot răbufni pe virtual. Pe fondul unei nevroze a neputinţei câştigată în timpul şcolarizării, tânărul se redescoperă pe el însuşi pe Internet! Acolo unde nu-l cunoaşte nimeni, descoperă subit că sunt mulţi alţii care-i aseamănă, că s-ar putea grupa cu ei şi chiar ar putea să conducă, să le fie un fel de „şef”.  Pentru el, atâta timp cât limbajul ordinar, chiar obscen se observă la „colegii” de pe un forum, totul este în regulă.

 Are loc chiar o apropiere, a asociere în obscenitate, impertinenţă şi tupeu şi curând forumurile şi comentariile de pe ziarele on-line sunt cucerite pas cu pas de aceşti ciberdependenţi care devin foarte frecvent nişte isterici, nişte paranoici considerând forumul ca pe un bun propriu. Tema iniţială pentru care a fost înfiinţat forumul va fi repede deturnată, pentru a fi convenabil condusă înspre derizoriul cultural în care trăieşte acest grup de conjunctură.

Orice părere mai avizată venită din afara grupului, ei o consideră ofensă!  Orice om cultivat care intră pe forum şi le face o cât de mică observaţie, devine un intrus! Numai să le dai un indiciu, cât de cât cine eşti,  că încă se vor mai informa despre tine, despre activitatea ta, pentru a găsi ceva prin care să te distrugă!

Dacă nu găsesc, două mijloace le stau la dispoziţie: atacul în haită şi faptul că nu eşti tânăr! Adică ai trăit pe „vremea aia”… vremea aia a lui ceaşcă, dacă mă-nţelegi, formată numai din comunişti. Toate erau atunci comuniste, până şi vacile şi ursul din pădure! Zici că ai luptat contra comuniştior? Sanchi, te prefaci, eşti un expirat de pcr-ist!

Cam ăsta ar fi dialogul cu un ciberdependent bolnav dar tot aşa se desfăşoară şi ostilităţile în cazul unor ciberdependenţi „cu plată”! Ei sunt puşi anume acolo pentru a forma opinia a plătitorului dar şi a lor, pentru că de obicei sunt recrutaţi din rândul „celor cu idei sănătoase!”.

Ca să clarificăm lucrurile, pentru Băsescu şi Stolo o „idee sănătoasă” este aceea prin care un comentator de ziar on-line, sau de forum, atacă sistematic, zi de zi, oră de oră, postare peste postare, pe liberali! Merită să-l „feliciţi” şi să-l „motivezi”, nu-i aşa?

Vedeţi cum se face politica? Cum se face opinia, cum se „implantează” noile expresii şi noul vocabular? Ia uitaţi-vă cum zic eu „să clarificăm” şi nu „să lămurim” cum a tâmpit ţara cu acest termen Cristoiu pentru a părea mai original! Uite-aşa li se „implantează” în capul unora cu mai puţin discernământ, tâmpeniile altora! Una este a face să devină un lucru mai uşor de înţeles şi alta este a ajuta pe cineva să înţeleagă un anumit fenomen în felul în care-l percepi tu! Adică a-l lămuri că dracu e alb când toată lumea ştie că e negru!

 

Dracii virtuali au împânzit reţeaua Internet

 

Ciberdependenţii din paragrafele anterioare, nu sunt deloc departe, depinde pe unde navighezi. Dacă eşti liberal, pesedist, ţărănist etc. dai de câţiva isterici, probabil şi câţiva plătiţi, pe acele forumuri ale politichiei. Dacă eşti cititor de ziare on-line, te apuci cu mâna de cap citind anumite comentarii. Dacă vezi emisiunile televiziunilor pe situl lor, ai intrat deja în forumurile cu scopul de finalizare a manipulării.

Cine sunt ciberdependenţii aceştia, de unde vin şi ce vor ei?

Să luăm două exemple. Pe un forum politic s-a aciuat un fals revoluţionar, secondat de un frate de-al lui care prin forţa împrejurărilor are un nume diferit şi care a fost bine instruit să nu-şi dezvăluie identitatea. Deja s-a format un nucleu aidoma „cuiburilor” legionare sau brigăzilor roşii iar tu, un nevinovat, care vrei să intri pe forumul acela eşti victimă sigură!

Recent, un candidat la europarlamentare a intrat acolo şi s-a prezentat!  Omul era serios şi sincer, vai ce greşeală! A fost încolţit mai întâi de călăul legionar cel mic, pentru ca mai apoi să sară la „bătaie” şi brigandul roşu!

Brigandul acesta roşu avea 15 ani când cădea Ceauşescu. Când lumea bucuroasă că a scăpat de ceaşcă ieşise pe stradă, un jurnalist i-a făcut brigandului „anticomunist” o poză. La 15 ani când îţi apare o poză în ziar, eşti dat dracu, nimeni nu mai e ca tine! Pe deasupra, e pleaşcă curată pe tine pentru că te poţi aciuia pe lângă orice partid politic, ai acces la conducerea lui şi ce-i mai important la informaţiile „strategice” deţinute de partidul acela. Aşa se face că odată ce ai avut „pontul”, banii sunt uşor de găsit: te însori cu fata unui fost general  de securitate. Bagi banii în afaceri imobiliare, cumperi câteva vile prin oraşe turistice şi te-ai făcut!

Astăzi, brigandul nostru de pe forum e un ciocoi tip Dinu Păturică, cu circa 20 000 euro sub pernă şi căruia îi convine să stea toată ziua pe forum în loc să-l apese grijile ca pe noi. Şi spre deosebire de mine, care mi-am bătut capul trei decenii şi jumătate la catedră, eu am o pensie de mizerie iar ciocoiul doarme pe „euroi” luând în tarbacă toţi profesorii de pe forum, in amintirea acelor zile când venea acasă de la şcoală cu carnetul plin de note de 3 şi de 4.

Dar brigada neocomunistă de pe acel forum politic e floare la ureche! Ba poţi pleca pe alte forumuri politice că sunt destule!

Ce te faci însă dacă intri pe un site ca Wikipedia?

Wikipedia e o enciclopedie liberă care are drept scop să fie un bogat izvor de cultură pentru românii de pretutindeni. Ciberdependenţii nu mai sunt însă ca cei mai mulţi de pe forumurile din ţară, nişte derbedei şi nişte neisprăviţi! Ei provin din toată lumea şi în genere sunt studenţi, băieţi la locul lor. Dar asta până la o limită! Pentru că şi acolo s-a format de un grup de „mai egali decât ceilalţi egali”! Format în majoritatea lor covârşitoare, din tineri dornici de afirmare care cred că esenţa vieţii lor este de a desăvârşi, vai ce himeră … un infinit!

Pentru că asta este o enciclopedie: un univers, adică un infinit! Ori, universul este incognoscibil iar grupul acela de tineri visători autointitulat „Sfatul bătrânilor” vrea să pună ordine în infinit şi să facă reguli în afara regulilor fundaţiei de bază Wikipedia! Dacă le faci observaţie, eşti un intrus şi-ţi  aplică metoda lor infailibilă, eşti bătrân, eşti „expirat” sau eşti „comunist”!

Deci, şi pe Wikipedia, eşti exact ca pe forumurile de care vorbeam la început! Unde paranoia, impertinenţa şi incultura fiind la modă, unul m-a apostrofat „Cum vii domnule cu cărţi de acum trei secole? Nu vezi că eşti depăşit?”

Deja wikipediştii „mai egali” ca alţii au pus stăpânire pe forum. Au paginile lor proprii, pline de medalii, ce şi le acordă acolo exact ca pe fronturile de luptă ale celui de-al doilea război mondial. Dacă intri pe o pagină din aia, medaliile sub formă de stele te copleşesc mai abitir decât cele de pe pieptul mareşalului Stalin sau pe piepturile mareşalilor lui Hitler!

Iar medaliile eroilor din războiul wikipedist, probabil că le dă dreptul acestora să „blocheze” anumite pagini.

Care pagini? Acelea pentru care ei şi-au spus părerea „documentată” iar articolul acela s-a „bătut în cuie”. Ai altă părere, treci la discuţii!

Aşa a pus stăpânire pe „protocronism” unul autointitulat „Plinul cel tânăr”  care nu admite altceva pe tema asta decât ce a adunat el însuşi de pe Internet! Că sunt oameni de vază în lume, profesori, doctori şi specialişti în diverse domenii, care fac parte din mediul academic şi care poate că şi-au închinat întreaga viaţă temei pe care viteazul wikipedist autodecorat a „încuiat-o”, pentru el nu contează!

A tras el concluzia, „multidecoratul wikipedist”, că dacă Basarab I a întemeiat Ţara Românească alt Basarab înainte de acesta nu mai există?

A tras! Ba ţi-o mai trage şi ţie în „stil golănesc”: „de unde Basarabi înainte de Basarab I ?”. Păi din căruţa istoriei nene!

Iar dacă-i pui în faţă „Diploma Ioaniţilor”, e musai să dispară că „ai încălcat regulamentul”!

Care regulament? Acela pe care-l interpretează el cu cunoştinţele lui de „frangleză”, după cel original!

M-am pomenit cu poza mănăstirii ştearsă. Degeaba am explicat eu că e originală şi că eu fac situl mănăstirii! Un viteaz de-acolo a şters-o, eu neprezentând, vorba lui Ceauşeasca, „Dovada”!

A trebuit să înscriu imaginea pe Wikipedia franceză iar de acolo s-o preiau pentru articolul „Mănăstirea Tismana”, altfel rămânea mănăstirea fără poză.

Articolul despre „Sfântul Nicodim” e blocat de către unul căruia i „s-a dat muie” de către primul autor, ca să vedeţi ce limbaj şi ce atmosferă e pe-acolo!

Un autor, care  nici măcar nu ştie că fiecare sfânt are o imagine bine precizată de către Biserica Ortodoxă. Şi-a pus acolo, pe sfântul Ion dacă n-avea pe Nicodim, sfânt să fie, nu contează!

De ce nu a fost cizelată, de ce n-a fost modificată justificat cu trimiteri, aceea postare? De ce nu şi-a asumat nimeni din „Sfatul bătrânilor” refacerea articolului?

Eu am pus două legături externe acolo, înspre ultimele cercetări privind viaţa Sf. Nicodim şi am plecat!

N-avea sens s-o modific, ar fi urmat o săptămână de discuţii sterile cu decoraţii!

 

Dar să mai aşteptăm!

Având în vedere că membrii de pe Wikipedia  devin pe zi ce trece tot mai mulţi, formând o colectivitate mereu mai  eterogenă, membrii cu contribuţii reale  tinzând să intre în rândul „decoraţilor”,  tragem speranţa că informaţiile de pe Wikipedia vor face un salt calitativ.

Şi mai ales sperăm ca Wikipedia să devină cu adevărat liberă!

Pentru că e vremea tupeiştilor, a impertinenţilor,  a dependenţilor de o pagină Internet şi a cibernevrozei juvenile care riscă să blocheze un site folositor tuturor!

 

    

 

Prof. Nicolae N. Tomoniu

Articol scris pentru revista Epoca

 

  

Orice asemănare cu personaje din viaţa reală este

pur şi simplu întâmplătoare, articolul fiind rodul imaginaţiei autorului.

Precizăm aceasta deoarece fenomenul dependenţei Internet fiind pe cale

a se generaliza, mulţi s-ar putea auto-identifica în unele paragrafe!

---

 

  Alte ARTICOLE

---

© Copyright Fundaţia Tismana – 2006

Aici situl „Cu noi găsiţi orice!”

 

Conversaţi cuminţi aici: pareri@tomoniu.ro

 



Postarea

Capitolul IV. Mânăstiri şi biserici construite de Sfântul Nicodim de la Tismana în Ţara Românească

  Mânăstirea Sfântul Nicodim Orașul Tismana, Gorj Capitolul IV. Mânăstiri şi biserici construite de   Sfântul Nicodim de la Tismana în Ţar...